Am nimerit a doua zi de iunie cu adevărat călduroasă. 30 grade Celsius pe la amiază cu un soare pe care l-am așteptat mult, căruia i-am cam dus dorul de la începutul primăverii. Un soare pe care l-am așteptat după un friguros și ploios final de mai și doar cireșele parcă îl petreceau înroșindu-se ca să-i facă în ciudă! O vreme plăcută, numai bună de plajă, numai bună de plecat cât mai departe cu o mașină în care uiți de oboseală.
Eu însă nu uit imediat ce urc într-o mașină sută la sută electrică să verific cât de încărcată este bateria. Am preluat-o de la dealerul Open Auto Center Iași încărcată 44%. Bateria are o capacitate de 73,4 kWh, iar pentru modelul de două tone este suficient de mare pentru a nu produce emoții. Spuneam de soarele ce parcă avea ceva de recuperat, iar aerul condiționat mergea în plin. Am pierdut 1% din baterie și am parcurs prin oraș 5 kilometri. Am mai cedat 1%, am mai adăugat 5 kilometri, raționamentul simplu fiind că pot fi atinși, dacă nu cumva chiar depășiți, 500 de kilometri prin oraș.
Și spun asta pentru că am mai și călcat cu încredere pedala de accelerație chiar din primii kilometri, când nu pricepeam de ce pe banda de lângă ax se circula cam încet. Aveam o mașină de mare putere în față și nu înțelegeam de ce nu depășește chiar și pe prima bandă, deși nu încurajez deloc manevra. Am trecut eu pe dreapta și am văzut un tir staționând. Aveam de ales dacă să sprintez sau nu. Cu mașina mea, 1.6 litri benzină și 163 CP, nu m-aș fi încumetat, am ezitat și cu Torres EVX. M-am hotărât într-un târziu, dar tot am depășit fără emoții.
Iar asta s-a petrecut rulând în modul ECO. Am descoperit în stânga jos a imensului display din spatele volanului, display ce depășește jumătate din planșa de bord, că frânarea regenerativă era setată abia la prima sa treaptă. Am trecut la a doua, dar tot foloseam pedala de frână, așa că am ajuns și la a treia. N-am fost aruncat imediat în față, parcă i-a trebuit un respiro cât să verifice toate setările, parcă s-o pregătească așa cum mi-ar plăcea mie. Și chiar așa s-a brodit, mai ales că intram pe o porțiune în care mâna mea dreaptă s-a dus parcă fără să-i dau voie pe display-ul central ca să selecteze modul de rulare SPORT.
Diferență mare față de ECO. Mașina cu tracțiune față parcă se transformase. Despre viteze nici nu vreau să spun nimic, doar că mi se pare mică tare cea maximă indicată de constructor (175 km/h) sau că accelerația de la 0 la 100 km/h ar avea nevoie de mai mult de 8 secunde! Poate cu cinci persoane supraponderale, poate cu portbagajul plin ochi, poate chiar și cu un portbagaj deasupra. Doar așa poate să se ajungă la acele cifre, dar eu, care mă pretind subțirel mai ales la obraji, văzusem viteza scrisă cu trei cifre și abia ce pișcasem accelerația.
Oricât m-am străduit, nu mi-am putut lăsa suficient loc în față ca să pot realiza un sprint mai lung. Când credeam că mă voi putea desfăta, ajungeam deja mult mai repede decât mă așteptam mașina din față. N-aș fi vrut să depășesc, deoarece ar fi însemnat s-o țin numai într-un slalom. Am încercat doar să mă limitez la situații cum a fost cea descrisă ceva mai sus, situații în care cu mașina mea n-aș fi încercat să depășesc. A nu se înțelege că am intrat cu Torres EVX în situații-limită, că am forțat. Știți bine că încerc, poate chiar mai mult decât este cazul, să nu deranjez cu nimic partenerii de trafic. Mașina de 207 CP a făcut față cu brio oricărei solicitări, iar aceste depășiri fără emoții vor aduce un plus de liniște într-o deplasare pe care Torres EVX ți-o oferă necondiționat.
Accelerația colabora fericit cu frâna de motor, adică deveneau complementare sută la sută. Pentru micile frânări ce se impuneau în unele viraje mai strânse nu mai era nevoie să pișc pedala de frână, așa că mașina se deplasa în voie, parcă plutea susținută de o suspensie setată ireproșabil și o direcție căreia nu i-am găsit vreun cusur. O mașină bine închegată, stabilă în virajele abordate ceva mai sportiv.
Interiorul are câteva tușe ce m-au trimis repede cu gândul la Actyon, modelul trimis pe scenă când SsangYong a devenit KGM. Spuneam atunci că o mașină fără siglă circulă nestingherită pe străzile Iașului, dar designul lui Torres EVX îl concurează cu mult succes pe Actyon. Contrastul dintre albul caroseriei și negrul părții superioare face din Torres EVX o mașină după care capul se întoarce ușor, o mașină căreia cu greu îi reziști, mai ales că și prețul o ajută să fie și mai dezirabilă. Se pretează pentru Programul Rabla Plus și ajunge să coste 35.000 de euro (cu TVA) în varianta de echipare Premium, cu opționale pe care le veți descoperi mai jos. Torres EVX în celălalt nivel de echipare, Style, are un preț de 29.940 de euro (cu TVA) prin Programul Rabla Plus.
M-aș întinde mult să vă vorbesc despre toate dotările, așa că spicuiesc ce-mi aduc mai repede aminte. Nu veți avea mari griji ca să ieșiți în stradă în marșarier într-un loc strâmt. Am încercat eu pe Sărărie, stradă cu practic o bandă de deplasare pe sens, cu mașini parcate până în buza intersecțiilor. Am dat să ies, dar mașina a frânat singură, am mai mișcat-o câțiva centimetri, iar a frânat de a înghețat. Poate un pic cam grijulie, dar foarte utilă pentru cei ceva mai sperioși, mai ales că probabil sesizează și dacă trece cumva vreun pieton prin spatele mașinii, cum utile sunt și camerele care te informează la 360 de grade, multiplu de 30, gradele Celsius de care vorbeam la început. Cumva caracteristic pentru o mașină ce multiplică fără efort gradul de bună de dispoziție pe care-l ai înainte de a urca la volanul ei.
