Optimism pe sfarsite!

Autoplay · iunie 25, 2013 · editorial

Galerie foto

Să tot fie câţiva ani, era să zic buni, când de fapt sunt cam mulţi, de când tot aşteptăm revirimentul pieţei auto. Nu numai a pieţei auto, dar un reviriment care să se răsfrângă şi asupra vânzărilor de maşini noi. Orice am spune, numărul de maşini noi vândute într-o lună reflectă cum nu se poate mai bine nivelul pe care-l avem. Sigur că nu este singurul criteriu, nici poate cel mai bun, dar e unul care nu-mi dă motive să pot rămâne optimist pe termen mai lung.

Ceva au mai mişcat firmele, ajunse multe dintre ele sa cheltuiască sume mari cu maşinile vechi şi cam de nevoie au făcut pasul şi le-au schimbat. Persoanele fizice, însă, nici de Programul Rabla nu mai par deloc atrase. Sigur că şi anul acesta a scârţâit din toate balamalele, dar voucher-ul a ajuns să fie vândut cu 1.200 lei, când el valorează 1.500 euro, dar nici aşa nu are căutare. Nu mai vor oamenii maşini noi, deşi nevoie au de ele. Vedem însă tot felul de rable cum inundă străzile, dar din ce în ce mai puţine maşini noi. Ne întoarcem cu paşi mari înapoi, ca o turmă imensă de raci, dar am senzaţia că prea mulţi nici nu mai avem unde-i face, pentru că în spate, dar nu chiar foarte tare în spate, se cască o prăpastie. Iar dacă picăm nu mai sunt de ajuns nişte simpli paşi înainte, ci e nevoie de mult mai multă putere pentru a ne putea căţăra. Şi să vezi atunci escaladă, una fără prea multe reguli, dar în care competitorii se vor împuţina de la sine, pentru că prea puţini vor putea cădea în picioare.

Dar nici nu pot continua pe acest ton, pentru că în continuare producătorii lansează modele noi care mai de care mai tentante. Lumea auto se pregăteşte de Salonul Auto de la Frankfurt, din septembrie, constructorii nu se mai plâng aproape deloc, piaţa internaţională este în continuă reglare, numai în România se pare că nu mai suntem în stare să găsim calea spre normalitate. Veţi spune că tocmai perioada pe care o parcurgem este cel mai bun exemplu de normalitate, deşi eu în continuare consider că normal este să vinzi maşina veche şi banii luaţi să-i foloseşti ca avans pentru a cumpăra una noua în condiţii de creditare decente, nu să strângi nişte bani strângând cureaua ca să cumperi o maşină la mâna a doua, fabricată cu un an sau doi mai târziu.

E un câştig aparent, deşi oamenii s-au săturat de datorii, s-au săturat de rate, s-au săturat de credite împovărătoare. Nesiguranţa care a pus stăpânire pe noi de câţiva ani ne împiedică să avem ce dorim, poate şi ce merităm, făcând lucrurile din ce în ce mai complicate şi aducând optimismul meu la cota de avarie.