Galerie foto
Cu Duster sunt destul de bine familiarizat. L-am testat, dar de la volan, cu pilot profesionist în dreapta, în pustiul din Munţii Atlas, din Maroc, cu obstacole sută la sută naturale, aşa că ştiam bine cam tot ce poate. Nu mă puteau impresiona prea tare rampele aduse de organizatori, însă nu mică mi-a fost mirarea când am sesizat că pilotul voia să parcurgă traseul doar bazându-se pe tracţiunea 4×4. În Maroc era obligatorie cuplarea în poziţia LOCK, unde maşina era pregătită să dea totul pe teren accidentat. S-a conformat, dar mi-a spus că Duster duce fără probleme traseul la bun sfârşit şi fără a bloca electronic transmisia.
Rampa pe care o aveam în faţă a fost trecută fără probleme de maşina dotată cu motor Diesel de 1,5 litri şi 110 CP. De fapt, nici nu era acolo dificultatea. Probleme puteau apărea la coborâre, unde spuneai că maşina se va propti cu toată nădejdea în asfalt. Am mai întâlnit şi-n Maroc asemenea situaţii. Ştiam că Duster va trece, aveam deja încredere în el.
Alte obstacole au fost pur şi simplu o joacă, dar eu aşteptam să-l văd cum se comportă pe trunchiul de con cu o înclinaţie maximă de 32 grade. Recunosc că în Maroc n-am ajuns într-o astfel de situaţie, au fost însă altele mult mai dificile, dar cred că 98 la sută dintre proprietarii de Duster nici nu vor ajunge vreodată într-o astfel de poziţie. Pentru restul de 2 la sută este bine să ştie ce poate maşina asta pentru a nu intra deloc în panică când se vor confrunta cu situaţii ce par fără de ieşire.
Nu şi pentru Duster, care a încheiat traseul pe un „balansoar”. De fapt, nici nu puteai anticipa că obstacolul se va comporta ca un balansoar, ci doar că maşina va urca până la capăt, iar apoi va coborî cu spatele. Un pilot i-a povestit unui coleg că la precedentul popas, la Cluj – Iaşul fiind ultima destinaţie a Caravanei Dacia Duster Off-Road Experience, după Bucureşti, Litoral şi Timişoara – o doamnă l-a întrebat ce se va întâmpla odată ajunşi spre finalul urcării. „Sărim?”, a adăugat ea pe un ton glumeţ mascând panica, pentru că asta ar fi presupus un salt de la o înălţime de mai bine de un metru şi jumătate. Intrat în joc, pilotul, care anunţase startul cu un „Decolăm!”, i-a răspuns afirmativ, dar, cum roţile din faţă ajunseseră spre capăt, spatele maşinii a început să urce, o fracţiune de secundă Duster a fost paralel cu solul, iar apoi a coborât fără emoţii. „Aterizare” impecabilă, la fel ca ieşirea perfectă a unei gimnaste de la un exerciţiu la bârnă. Notă maximă!
N-am rezistat tentaţiei şi am mai mers o dată pe circuit, în ultima zi a evenimentului. De data asta erau două persoane în spate, iar pilotul n-a mai cuplat butonul LOCK, însă n-am simţit că Duster s-ar fi forţat pe vreo porţiune de circuit. Rula liniştit, totuşi departe de limitele sale…