Galerie foto
Mai aveam câteva zile şi plecam în a doua săptămână a mini-vacanţei din acest an. Mai aveam atâtea de pus la punct încât mă şi întrebam dacă voi reuşi să le rezolv pe toate în timp util. Nu că în alte perioade aş fi mai liniştit, dar cum credeţi că am primit propunerea de a sta o zi cu Toyota GT 86? Şi pe deasupra am mai avut şi ghinion. Aşa, ca înainte de vacanţă…
La Geneva doar am schimbat viteze
Văzusem maşina oferită de dealerul Toyota Iaşi chiar de când trona în spaţiul destinat de obicei livrărilor. Chiar n-am crezut c-aş putea vedea-o acolo la scurt timp după ce în martie am urcat în ea la Salonul Auto de la Geneva. Iar acum nu mai urc în foarte multe maşini la aceste manifestări. În cele în care aş vrea însă să urc n-am acces, aşa că sunt mânat de curiozitate pentru puţine modele. La GT 86 însă n-am rezistat. Nu pentru c-aş fi fost un împătimit al Celicăi, model pe care-l succede după o pauză destul de îndelungată, ci poate pentru că am simţit că Toyota avea nevoie de un astfel de model sport. Sunt şi tineri de succes care ar vrea mai mult de un Auris dopat şi lista de potenţiali clienţi ar putea continua uşor.
Mi-a plăcut încă de la Geneva poziţia de condus, nu foarte joasă de să te simţi lipit de şosea, ci numai bună pentru a fi sigur că ai controlul deplin. Asta îmi imaginau eu în interiorul salonului, dar acum chiar aveam ocazia să mă conving dacă-i aşa sau nu. Tot la Geneva am mai schimbat eu câteva viteze şi mai departe doar îmi imaginam. Acum puteam simţi pe viu ce şi cum, cu singura diferenţă că nu aveam cutie manuală la dispoziţie, ci automată. Dar deja comparaţiile nu prea mai pot merge înainte.
Străzile Iaşului nu merită o asemenea maşină
Cum spuneam, am primit propunerea înghiţind în sec la volan. Dar deja am ajuns la sensul giratoriu de la ERA şi m-am şi întors spre showroom-ul Toyota Iaşi. Nu puteam refuza aşa o provocare, chiar dacă timpul meu era deja antamat. Urma să găsesc eu soluţii, aşa cum des mi se întâmplă, şi în câteva minute ajungeam din nou în sensul giratoriu de care pomeneam, dar la volanul superbei GT 86. Albastrul închis o prinde de minune, dar chiar n-aş şti să vă spun repede în ce culoare maşina asta ar arăta rău. Este construită fără cusur, este o maşină sport tipică, una pe care ai vrea s-o faci mică de tot s-o poţi lua oriunde cu tine. Să nu te desparţi de ea nici o clipă. Veţi spune că pentru asta există machete suficient de reuşite şi pe deasupra nici nu se va goli prea tare buzunarul dacă vei cumpăra una. Sau dacă eşti un veritabil fan poţi încerca din fiecare culoare câte una, ca să nu te plictiseşti prea repede cumva.
Dar eu chiar mă întrebam cum ai putea să te plictiseşti de aşa o maşină chiar după ce am parcurs primii kilometri. Vă dau răspunsul imediat. Să fii blestemat s-o conduci doar în Iaşul zilelor astea, în locurile în care oraşul arată ca un veritabil şantier. Ocolitul gropilor n-ar fi deloc un calvar, că GT 86 se pricepe cum nu se poate mai bine la slalom, dar cu denivelări la tot pasul nu se împacă. Suspensia sa rigidă este făcută să ţină maşina pe şosea în curbele strânse abordate cu mult curaj, dar chiar nu poate absorbi şocurile venite cu prea multă generozitate din ceea ce trebuia să fie un asfalt impecabil. S-a străduit şi scaunul să-mi facă traversarea oraşului ceva mai plăcută şi a reuşit el în mare măsură. Te pune din prima la punct şi parcă te aşează el singur în cea mai bună poziţie de condus. Te asigură parcă de faptul că este dispus să-ţi acorde o asistenţă continuă, însă eu abia aşteptam să ajung la o stradă care să se prezinte în condiţii decente.
Sunet-etalon
Nici mult n-am mai avut de aşteptat şi în sfârşit am putut şi eu să aud un zgomot pur de maşină sport. Pare un sunet ca de manual, practic toţi producătorii de astfel de modele îl pot lua ca etalon. Bineînţeles, etalon după urechea mea, dar sună atât de curat încât n-am avut nici cea mai mică nevoie de instalaţia audio, sistem cu display uriaş, pe care-l ştiam de pe noul Yaris, cu touch-ul său fin, de calitate. Motorul Boxer de 2 litri şi 200 CP, furnizat de Subaru, era exact ce-mi trebuia să mă determine să uit de criza de timp. Nu se ascuţea deloc la turaţii mai înalte, ca o freză de stomatolog, dar nici nu cobora ca un bas răguşit la turaţii joase. Rula uniform, pe un palier atât de plăcut, de l-ai vrea numai acolo să-l auzi.
Dar pentru asta mai ai nevoie şi de drumuri compatibile sau mai degrabă de un circuit, pentru că acolo i-ar sta totuşi cel mai bine. Ba chiar şi pe trasee de raliu eu aş vedea-o pentru că am dus-o pe un soi de astfel de drum şi chiar mi-a plăcut. Mi-a plăcut şi că motorul se tura singur la frâne bruşte, dar dacă am ajuns la frâne trebuie să recunosc că sunt cu totul altfel decât la maşinile domestice. Maşina asta aproape că îngheaţă atunci când calci pedala cu simţ de răspundere, dar şi îngheţul ăsta poate fi plăcut, să aducă mai degrabă cu o îngheţată făcută în casă de adevăraţi meşteri. Nu te poţi considera norocos că porţi centură de siguranţă, pentru că maşina nu te bruschează deloc, ci se opreşte de parcă ai fi pus frână când aveai 20 km/h, nicidecum să intri în viraj adăugându-i primul număr cu trei cifre.
Putere impresionantă
Dar motorul, nu doar că sună sublim, dar îşi face bine treaba chiar şi dacă nu este pus să se comporte mai sportiv prin intermediul unui buton. Eu l-am cam accesat, iar reacţia sa atunci când călcam acceleraţia devenea mult mai promptă. N-are rost să vă spun că maşina parcă ar fi fost Usain Bolt la Londra cu câţiva metri înainte de finiş, dar atunci când el dădea maximum ca să-şi poată păstra şi câţiva paşi pentru giumbuşlucuri. Puterea este impresionantă şi chiar că depăşeşti orice vrei, în condiţii în care cu alte maşini te aşezi resemnat la coadă. Şi totul în deplină siguranţă, pentru că acolo unde GT 86 nu poate depăşi chiar că nu prea ai avea cu ce altceva. Şi reţineţi că maşina are doar 200 CP. Direcţia am simţit-o alături de mine în fiecare viraj, dar n-am reuşit deloc să fac maşina să-i fugă fundul. Avea ea şi un buton care ar mai fi lăsat-o un pic să-şi facă de cap, dar nu l-am apăsat. Doar un pic, pentru că dacă s-ar fi accentuat gluma ar fi redresat-o imediat. Nu lipsea nici butonul care să anuleze controlul stabilităţii, dar la acela nu renunţ când vine vorba de maşini sport decât dacă sunt pe circuit.
Cum nu era cazul, nu am uzat de ele, dar de primul de care am amintit aş fi fost tentat.
Se făcuse însă târziu şi am zis că îl voi încerca a doua zi, până să predau maşina. Dar a doua zi am cam bolit din cauza unei indigestii, aşa că abia am fost în stare să ajung la un loc de întâlnire pentru a renunţa la GT 86 şi tare bine cred că mi-ar fi prins o machetă…