Nici nu știu dacă să încep prin a vă spune că a trecut cam multă vreme de când am mers cu un Mitsubishi sau de când am văzut eu prima dată cum constructorul japonez miza aproape totul pe soluția hybrid plug-in. Încerc, deși nu va fi deloc ușor, să le strecor în aceeași frază. Probabil că ultimul model a fost Eclipse Cross, dar să tot fie vreo cincisprezece ani de când la marile saloane auto europene la standul Mitsubishi tronau patru litere mari și late: „PHEV”.
Am constatat surprins că au trecut șapte ani de la întâlnirea cu Mitsubishi Eclipse Cross, iar de atunci constructorul japonez n-a fost prea generos cu piața europeană. Eclipse Cross nici nu mai face parte din oferta actuală pentru România, din gamă retrăgându-se modele emblematice precum Lancer, Pajero sau L200. Povești de glorie ce nu și-au mai găsit loc în actualele vremuri în care Mitsubishi defilează cu Colt, pe care l-am descoperit, cu mare plăcere, la testele internaționale de la Roma, în 2005, ASX și Outlander PHEV.
PHEV, adică „Plug-in Hybrid Electric Vehicle”, pe care Mitsubishi îl etala la saloanele de care aminteam mai sus. Știam bine atunci de mașinile hybrid și n-am înțeles de ce toate modelele expuse de Mitsubishi erau PHEV când mai toți ceilalți constructori încă aveau alte argumente de etalat. Dar am beneficiat de ocazia să merg cu Outlander facelift PHEV, oferit de dealerul Casa Auto Iași, și am înțeles că strădaniile japoneze au avut ele sensul lor.
Se pare că totuși n-am noroc să prind mașini hybrid plug-in cu bateria încărcată. Mereu n-am deloc autonomie electrică indicată pe cadranul digital de bord, acolo unde există o avalanșă de informații, dar bine poziționate fiecare dintre ele, astfel că nu pierzi timp căutându-le. E drept că eu n-am găsit prea repejor radioul, deoarece conectasem telefonul prin Apple CarPlay, iar când selectam „muzica” de pe generosul display central intra direct în telefon, așa că trebuia apăsat încă o dată ca să ajung la radio. Eram curios de calitatea sunetului și vă spun de pe acum că este una pe care și eu mi-aș dori-o la mașina mea.
Opțiuni pentru fiecare opțiune!
N-o fi fost bateria de 22,7 kWh încărcată, dar toate pornirile de pe loc sunt convins că le făceam în mod electric. Am rulat la început doar prin oraș și am ales modul NORMAL de pe selectorul situat în spatele schimbătorului cutiei de viteze automate, pe tunelul median, selector care oferă șapte moduri de rulare, multe în funcție de suprafața cu care intră în contact roțile cu jante pe 20. Și când apeși pe butonul EV, tot de pe tunelul central, îți apar câteva variante la care poți opta, dar de fapt mașina asta are se pare opțiuni la fiecare opțiune!
Cum bateria nu era încărcată, când am apăsat EV mi-au apărut patru opțiuni, singura indisponibilă fiind rularea permanentă în modul 100% electric. Am spus permanentă, deoarece Outlander facelift PHEV funcționa ca un hybrid veritabil, cu porniri de pe loc în regim electric. Am ales opțiunea CHARGE și am văzut că bateria începea să se încarce, iar ajunsă la o autonomie de 18 km îmi dădea voie s-o și folosesc.
Ca la orice mașină cu mai multe moduri de condus, fac ce fac să ajung cât mai repede în modul SPORT. La Outlander facelift PHEV se numește POWER, deși și pe NORMAL mie îmi erau satisfăcute pretențiile. POWER vine imediat însoțit de „B”-ul de pe schimbătorul de viteze, dar chiar și în cea mai înaltă treaptă a sa, B5, pe care o selectasem eu în NORMAL, mi se părea că frâna de motor nu era la nivelul așteptat. Puneam asta în seama faptului că modelul 4×4 cântărea mai mult de două tone, dar mi-am zis să apăs și pe butonul pe care am aflat că-l cheamă „Innovative Pedal”, de pe tunelul median, situat în stânga „EV”. Mașina dădea deodată să se oprească de parcă ar fi văzut o barieră de foc în față, deși cred c-ar fi trecut și prin foc dacă i-aș fi ordonat. Abia cu acel buton apăsat ajungea frâna de motor așa cum o știam eu de la Nissan Leaf, pe care o botezasem cu mulți ani în urmă „,mașina cu o singură pedală”.
Nu voi zăbovi prea mult să vă spun că de cum am urcat la volan am văzut destule atribute ale unui interior cu materiale și finisări de nivel premium. Oare ce preț o fi având? Asta m-a și întrebat un tip curios și insistent dintr-un SUV tot japonez, mai mic, aflat în dreapta mea la semafor, dar n-am știut să-i răspund. Știți bine că nu mă uit pe specificații, că nu vreau să știu mai nimic despre mașina cu care merg, ci las totul să se petreacă fără vreun scenariu stabilit.
Nici ce putere avea mașina nu știam, dar de la primele sprinturi am zis că are lejer peste 200 CP, după primii kilometri trecusem de 250, la primele depășiri estimam măcar 300 CP, iar de acolo înainte chiar n-am mai fost curios deoarece Outlander facelift PHEV parcă plutea, parcă valsa de pe o bandă pe alta, cu o suspensie fără cusur și o direcție pe măsură. Spun acum până nu uit că poate fi selectată ca suprafață de rulare între ASFALT, PIETRIȘ, ZĂPADĂ și NOROI. Am mers doar pe asfalt și m-am bucurat din plin de o mașină ce vizează clar segmentul premium.
Orice vrei tu să devină nou sau nouă, oricând vrei tu!
Mașina asta costă 52.000 de euro (cu TVA), prin Rabla 2025, dar Outlander facelift PHEV are un preț de pornire de 45.500 de euro (cu TVA), tot prin Rabla. N-am pretenția că sunt un veritabil as al prețurilor, dar l-am comunicat cuiva mult mai bine ancorat la acest capitol și mi-a spus că este un preț foarte bun când a văzut tot ce are mașina la dispoziție. Mai bine zis tot ce îți poate pune la dispoziție, tot ce-ți poate oferi mașina asta din care parcă nici n-ai coborî decât atunci când trebuie s-o alimentezi. Repede, în câteva zeci de secunde, pentru a fi gata de o nouă călătorie, de o nouă vacanță, de o nouă aventură, de orice vrei tu să fie nou sau nouă, oricând vrei tu.
Este o mașină în care tot ce atingi, piele răspândită la discreție, butoane așezate comod pentru funcțiile importante, deloc puține, emană calitate, emană o lucrătură aproape fără cusur. Mai mult, ai totul la dispoziție, atât de mult la dispoziție, ca într-un „bufet” de înalt nivel, din care te poți înfrupta cu nesaț, sau cumpătat, din orice îți va plăcea.
Poți călători confortabil în Outlander facelift PHEV și pe bancheta din spate, mai ales că poți seta temperatura și pentru acea zonă. M-am așezat în spatele șoferului și mai aveam destul spațiu până să ating cu genunchii spătarul, iar temperatura de care vorbeam o poți seta din față, poate pentru că norocoșii de pe scaunele cu bună susținere laterală și cu masaj, ventilație și încălzire nu vor pe moment să simtă briza, precum și din spate! Camerele video de mare calitate, cu indicații de mare precizie sunt de mare ajutor mai ales în parcarea cu spatele sau la ieșirea cu spatele dintr-o parcare cu spații foarte limitate de manevră, foarte aproape de limita la care nu m-aș fi încumetat să parchez fără ajutorul lor.
Mașina atrage lejer priviri cu un exterior mai mult decât agreabil, o mașină prin care Mitsubishi reușește să ostoiască și dorul de Pajero, o mașină cu o față impunătoare, ușor agresivă, dar care se îmblânzește spre spate, acolo unde blocurile optice par decupate dintr-un coupe, dar fără să iasă prea mult în evidență sau în exterior, așa cum exagerează alte modele ce strigă după atenție.