Galerie foto
Trebuia să fie Mirage, aşa cum i s-a spus conceptului. Până la urmă a ieşit Space Star pentru Europa. Trebuia însă ca Mitsubishi să apară cu o maşină în clasa mică. A ieşit oare ce trebuia sau nu?
Cât de mult mi-a plăcut Mitsubishi Colt la vremea sa! Să tot fie vreo nouă ani de acum când testam la Roma amintitul model, dar încă de atunci îmi dădeam seama că nu va fi apreciat în România la adevărata sa valoare. Din păcate au avut şi alte modele aceeaşi soartă, însă Colt nu era nici pe departe o maşină pe care s-o incluzi cu acte în regulă printre cele mici. Era mai degrabă un monovolum, dar pe lângă polivalenţă m-a cucerit cu o ţinută de drum ce amintea fără doar şi poate de sportivul Lancer. Timpul s-a scurs şi până la urmă nu cred să fi fost mare mulţumire la Mitsubishi cu rezultatele înregistrate de Colt, deşi, repet, maşina aia merita mult mai mult.
Ei bine, constructorul japonez a făcut pasul decisiv şi s-a hotărât să scoată o maşină care să concureze cu mult mai mult succes în clasa mică. A desenat-o şi a botezat-o în cele din urmă Space Star pentru Europa după ce iniţial a vorbit despre Mirage. A scos-o pe piaţă în stilul japonez, adică la dimensiunile pe care de regulă le prevede amintitul segment. N-a prea ţinut cont, ca şi alte japoneze, de faptul că prin Europa citadinele ajung să măsoare şi 4 metri lungime. Space Star este însă foarte confortabil, dar din cauza centimetrilor în minus păcătuieşte în portbagaj. Este însă destul de adânc, dar concurentele europene au acolo şi un plus de lungime care îi face pe clienţi fericiţi. Şi vorbim aici de doar 3,71 metri lungime pentru Space Star, adică vreo treizeci de centimetri avantaj pentru rivale, iar cu acel surplus multe se pot face.
Cutie automată la motor de 1,2 litri
Pe bancheta din spate pot călători confortabil chiar şi persoane de 1,75 metri înălţime, iar de la o citadină n-ar trebui cerut un spaţiu imens în portbagaj. Space Star îţi oferă loc din belşug pentru cumpărături decente, dar, la nevoie, pentru a satisface şi pretenţiile clienţilor din aceste timpuri, Space Star îşi pune pe tavă toate calităţile pentru a suplini acei centimetri de care vorbeam. Iar Mitsubishi pune din capul locului la bătaie fiabilitatea unei maşini sută la sută japoneză. Asta nu prea am cum verifica, dar n-am cum să nu apreciez curajul de a monta o cutie automată pe versiunea oferită de dealerul Casa Auto Iaşi, dotată cu motorul pe benzină de 1,2 litri, cu 3 cilindri în linie, care dezvoltă 80 CP. Iar cutia asta va veni ca o mănuşă pentru doamnele şi domnişoarele care au nevoie de o maşină uşor de manevrat şi cu ajutorul căreia să se descurce în trafic fără să primească reproşuri pentru lentoarea cu care ar putea pleca de la semafor. Space Star are şi un „S” pe cutie, cu ajutorul căruia sprintezi irezistibil de pe loc. Nu întâlneşti situaţii neplăcute, te încadrezi uşor de pe o bandă pe alta şi te poţi strecura lesne atunci când este absolut obligatoriu acest lucru. Nu-s împăcat însă cu faptul că atunci când aştepţi la semafor acul turometrului nu este foarte hotărât să rămână fix pe diviziunea fixată la 750 rot/min. Vrea să coboare, pentru un consum şi mai bun, dar apar trepidaţii de mă gândeam că motorul se va opri. Nu sesizasem ca în afara butonului pentru pornire/oprire maşina să mai fie dotată şi cu sistemul START/STOP care să oprească motorul atunci când maşina stă şi este călcată pedala de frână, aşa că propulsorul nu putea fi oprit.
Ştie de toate prin oraş
Dacă am amintit de frână trebuie să spun că îndeplineşte fără crâcnire ordinele, iar maşina încetineşte indiferent de cum este suprafaţa de rulare. În prima zi cu Space Star a plouat aproape fără oprire, însă frânările n-au avut deloc de suferit. Pedala este eficientă, la fel cum şi suspensia s-a descurcat fără probleme chiar şi când am dus un pic maşina prin gropile oraşului. A mers şi prin noroi, pentru că ăsta este dragul nostru Iaşi, a urcat şi pe o bordură, adică ştie cam de toate să facă maşina asta prin oraş.
Normal că am fost curios să văd ce se petrece şi cu consumul. Display-ul oferă consumul mediu, dar acesta se resetează la fiecare pornire a motorului. Nu m-am prins chiar din prima, deoarece eram hotărât să nu resetez deloc consumul mediu, ci să văd după trei zile cât indică şi cu deplasări ceva mai lungi, pigmentate însă şi cu unele chiar şi sub un kilometru, cu tot felul de exploatări, cu accelerări cu pedala la podea, dar şi cu un condus mai molcom, ca prin oraş. Eu am obţinut fără prea mare efort un consum de 6,5 la sută prin aglomeraţia oraşului, însă cred că l-aş fi putut coborî şi sub 6, aşa că probabil se poate obţine şi 5,5 litri la sută, cât declară constructorul.
Sunet premium la clasa mică
N-am probat însă consumul la drum lung, pe care Mitsubishi îl cifrează la 4,1 la sută, dar nici nu m-am putut abţine să nu văd cum se comporta maşina şi la viteze mai mari. Cred c-am mers cu vreo 140 km/h, dar stabilitatea n-a avut deloc de suferit, exact cum anticipam, că are o ţinută de admirat. Nici zgomotul creat de curentul de aer nu era deranjant, chiar dacă n-am învârtit prea tare butonul volumului instalaţiei audio. Îmi place grija cu care Mitsubishi se prezintă la acest capitol, sunetul plin oferit chiar şi pe radio dovedind încă o dată că n-a făcut rabat pentru maşina sa de intrare în gamă, maşină dotată până şi cu scaune faţă încălzite, dar mai ales cu buton pentru închiderea centralizată la portiera şoferului şi la portbagaj, aşa că nici nu este nevoie să scoţi cheia din buzunar sau poşetă.
Să nu uit să vă spun că pe cutia de viteze, CVT, apare şi un „L”, chestie probabil specifică pentru transmisia variabilă continuă. În „S” ajungi dacă din „D” trimiţi maneta uşor în dreapta, iar de acolo dacă o duci în spate ajungi pe „L”, iar eu am simţit efectul de parcă aş fi retrogradat mai devreme decât se cuvenea într-o treaptă inferioară. Turaţia a crescut brusc, iar frâna de motor a fost mult mai consistentă. Cred că la „L” trebuie apelat la viteze nu prea mari şi mai ales atunci când suprafaţa de rulare este acoperită cu zăpadă sau gheaţă. Diferenţa de la „D” la „S” nu este ca de la cer la pământ, dar se simte totuşi o reacţie mai promptă a motorului, însă Space Star rămâne o veritabilă maşină de oraş, respectând cu stricteţe rigorile clasei din care face parte. Cine caută o mare maşină mică nu va putea fi cucerit de Space Star, însă nici Mitsubishi nu caută astfel de clienţi, ci pe cei care ştiu bine ce vor şi mai ales care ştiu ce înseamnă o maşină sută la sută japoneză.