Galerie foto
Se vorbeşte deja poate prea mult despre viitoarea generaţie Ford Mondeo, deşi actualul model are în continuare multe de arătat. Circulă unele poze, se fac tot felul de supoziţii, însă până când vom avea ceva concret mai e. Dar de fapt chiar avem ceva concret, actualul Mondeo, care merită descoperit în amănunt.
Abia atingeam spătarul cu genunchii
N-am eu pretenţia că i-am aflat chiar toate secretele, deşi am parcurs sute de kilometri cu ea. Poate că am pornit cu gândul să ştiu cât mai multe despre ea, dar la fiecare imbold sfârşeam în a mă lăsa în voia plăcerii condusului. Cred că Mondeo chiar pentru asta a şi fost creat. Nu doar pentru că dispune de dimensiuni generoase, dar tot ce s-a proiectat în el cred că a fost pus în slujba şoferilor, dar şi a pasagerilor. Păi cum altfel dacă am urcat în spatele scaunului şoferului, reglat pentru mine, şi am descoperit un spaţiu nebănuit pentru picioare? Anticipam eu că voi avea loc din belşug, dar a trebuit să mă cufund bine de tot pe banchetă până să ating spătarul cu vârful genunchilor. E posibil ca acest loc să-l fi obţinut inginerii Ford pentru că au ridicat un pic bancheta, dar indiferent ce soluţie au ales au făcut-o cu cap. Şi deşi e mai înălţată, n-am avut deloc probleme că voi atinge cumva tavanul cu capul. Nu mai spun de gurile de climatizare fixate pe stâlpul B sau de multitudinea de difuzoare ce efectiv înconjoară maşina într-o aură din care poţi ieşi doar relaxat şi bine dispus.
Instalaţie audio de top!
Iată că trebuie să mai fac un ocol până să mă apuc de povestit despre cum merge maşina. Nu de alta, dar eu instalaţie audio mai bună ca pe Mondeo eu de multă vreme n-am mai întâlnit. Ba chiar aş putea s-o introduc lejer printre primele zece din maşinile pe care le-am tot testat. N-am fost eu suficient de încântat de cum se auzea radioul, dar am încercat să văd dacă totuşi nu s-a rătăcit vreun CD prin unitate. Ba chiar era unul, cu muzică pentru copii, dar atât de bine suna încât am ascultat de câteva ori melodiile cu „raţa care trece Dunărea” şi cea cu „broscărimea speriată”. Nu astea sunt titlurile pieselor, dar cei cu copii mici ştiu foarte bine despre ce hituri este vorba.
Tot săpând prin meniul afişat pe display, şi vă spun eu imediat la ce m-a dus gândul legat de display, am descoperit că maşina are şi un port USB, în torpedou, pentru a nu-l deranja nimeni, iar acolo chiar era un stick, cu muzică înşirată pe două directoare. Primul dintre el conţinea absolut toate hiturile pe care le tot auziţi la fiecare post de radio care se respectă. Dar pe acel stick era cu totul alta calitatea decât la radio. Cu volumul la nivelul 4 te înţelegi destul de greu cu pasagerul din dreapta, dar n-am putut rezista tentaţiei de a nu trece pe 10, mai ales când cânta băiatul ăla fără somn vara. Nu neapărat pe 10 pentru că asta ar fi şi nota pe care o merită, dar pe 10 parcă instalaţia audio dădea tot ce poate. Asta credeam eu la acel moment…
Deja nu te mai poţi înţelege cu nimeni din maşină, însă sunetul este cuceritor, ca să nu folosesc cuvinte şi mai mari. Le-ar fi meritat, dar le las pentru atunci când am ajuns la 20. Normal că nici de 10 nu mai eşti mulţumit când vezi cu câtă generozitate împarte sunetul fără pic de distorsiuni. Nici vorbă de aşa ceva, dar un singur of aveam legat de toată această situaţie, acela că nu mai auzeam deloc motorul.
Display cam ca la Jaguar XJ
Nu mai auzeam eu nici „scâncetul” molcom de undeva din stânga, din zona centurii de siguranţă, dar tot mai amân un pic să vorbesc despre propulsorul de 2 litri şi 140 CP. Diesel, cu cifre tare asemănătoare cu cel al unei mărci concurente, pe care l-am condus cu câteva luni bune în urmă. Nu voi porni la o comparaţie, nu voi face nici o referire la celălalt, dar mai întâi să vă spun că între cadranul rotund al vitezometrului, cu cifre mici inscripţionate, şi turometrul dispus în semicerc, Ford a aşezat un display de dimensiuni generoase. Evident, informaţii multiple, meniu bogat, dar pe mine m-a cucerit albastrul care mi-a amintit imediat de Jaguar XJ. Când am văzut afişajul digital de la XJ am rămas cam fără glas şi cumva la fel mă pot declara şi după ce am concluzionat că noul Mondeo se apropia destul de mult. N-au trecut prea mulţi ani de când Ford a renunţat să mai aibă Jaguar în grijă, dar se vede că tot a rămas cu ceva trăsături comune.
Motor plin de viaţă
Aş mai avea eu multe să vă spun, dar motorul cu care era dotat maşina mi-a adus aminte de un alt propulsor, ceva mai vechi, de care eu îmi amintesc cu o plăcere maximă. Atât de cucerit am fost de el încât şi acum, după vreo şapte ani, tot impresionat mă pot declara. Ei bine, Mondeo mi-a trezit aceleaşi sentimente. Nu de el spuneam că are cifre asemănătoare, deşi aduce izbitor şi cu aceasta. Multă vreme l-am considerat cel mai bun motor Diesel din câte am condus şi chiar dacă acum nu mai deţine supremaţia va rămâne probabil multă vreme pe podium. N-aş vrea să se înţeleagă că Ford abia acum a atins ceea ce vechiul motor ştia încă de acum 7 ani, dar pe mine m-a încântat propulsorul de pe Mondeo.
În primul rând este atât de silenţios încât şi la relanti se apropie ameninţător de multe motoare pe benzină. În mers ştii că-i Diesel după uriaşele resurse care-ţi fac depăşirile floare la ureche. Chiar în seara în care am luat Mondeo am depăşit într-un loc în care cu maşina mea nici nu-mi trece prin cap să încerc aşa ceva. Cu Mondeo însă când ai călcat acceleraţia ai trecut imediat în faţa celorlalţi, însă aceste sentiment l-am mai întâlnit şi pe generaţia anterioară. Îmi amintesc şi acum cum într-o rampă lungă am depăşit o coloană de vreo zece maşini mult mai repede decât anticipam.
Ştiţi însă că nu depăşesc decât atunci când este necesar. Nu-mi plac slalomurile, chiar dacă mi-ar fi fost foarte uşor acest lucru cu Mondeo. Am călcat însă după placul inimii pedala de acceleraţie, chiar dacă ştiam că la destinaţie voi consulta consumul mediu oferit de computerul de bord. Nu m-a dat pe spate când am văzut 5,7 litri de motorină la suta de kilometri, dar măcar am mers după cum mi-a plăcut. Motor viguros, suspensie relaxantă, direcţie excelentă, frână eficientă şi o stabilitate în curbe de invidiat. Deşi lungă, maşina parcă se strângea cât putea pentru a lua curbele şi într-o manieră sportivă.
La întoarcere mi-am propus ca vreo 40 kilometri să rulez mai pe placul mediului, să văd şi ce consum pate fi scos dacă respecţi mai des indicaţiile de la bord pentru a schimba vitezele. Am trecut şi prin două orăşele, n-am încurcat pe nimeni în trafic, dar am oprit motorul la 4,2 litri/100 km, ceea ce e limpede că este un rezultat excelent. Dar care poate fi uşor trecut sub 4, pentru că nici eu n-am mers chiar la limita de jos. Iar sub 4 de acum e chiar prea bine, aşa că am continuat deplasarea fără să-mi mai pese prea tare de consum. Motorul urcă orice rampă de parcă ar fi pe drum drept şi are suflu chiar şi pe la 5.000 rot/min. Rămâne chiar şi pe acea plajă la fel de silenţios, pentru că indiferent cât de tare aş fi dat muzica, dacă ar fi fost zgomotos, tot l-aş fi auzit. Ar fi vibrat, şi-ar fi făcut cumva simţită prezenţa în habitaclu, dar nu, el era discret, însă aştepta răbdător orice comandă pentru a satisface poftele şoferului.