Galerie foto
Nu e pacaleala
Fie că-ţi place sau nu, Dacia Logan este un best-seller. Mulţi pierde-vară o să cârcâie că nu oferă luxul unui Rolls-Royce, siguranţa unui Volvo sau viteza unui Ferrari. Dacă aş fi eu şef la Dacia, mi-aş cumpăra un numărător mecanic şi aş clickăi distrat pentru fiecare prost pe care îl aud cu o astfel de remarcă.
Nu spun că nu există neajunsuri. Când plouă, greierii din bord scârţâie mai ceva decât când e senin, motorul de 1,4 litri MPI e un dezertor în depăşiri, în curbe subvirează ca un animal, dacă iei pauză după o oră jumate de condus, deja mergi gârbovit, schimbătorul de viteze e o relicvă de la începuturile revoluţiei industriale, iar mestecatul între treptele inferioare durează cât un zbor transatlantic în 1924.
Costă 6.000 de euro, măi, Gică Contra.
Şi ai loc să respiri, suspensie moale, adecvată, trei stele la crash-test (chiar patru, cu airbag-urile laterale), aer condiţionat, un motor decent, dacă alegi 1,5 dCi –ul, îmbinări realizate prin sudură, nu scuipat – unde mai găseşti ofertă similară pentru o maşină nouă?
Şi oricum, nu sunt eu şef la Dacia. Iar omul care e, a hotărât să închidă gura oricărui contestatar. Să ia fiecare contraargument în parte şi să-l distrugă sistematic.
În 2012, înainte de a abdica în favoarea următoarei generaţii, Loganul va primi, pe lângă ţocăieli de felicitare şi scrisori de mulţumire din cele patru zări, o versiune supersport, ultraluxoasă, relativ exclusivistă.
Pentru această ediţie limitată, Dacia va renunţa la structura body on frame în favoarea uneia de tip monococă, din fibră de carbon. Cutia de viteze cu dublu ambreiaj reprezintă contribuţia Nissan, în timp ce sistemul KERS, setările suspensiei şi ajustările aerodinamice vor fi oferite ca ofrandă de Renault F1, pe o pernuţă din satin.
Sub capotă bolboroseşte gutural un propulsor II 12 de 25,6 litri, cu 1040 cai-putere şi 5.000 de Nm, realizat prin contopirea a două diesel-uri Renault Trucks. Prima sută clipeşte în 2,1 secunde, iar viteza maximă bate la poarta a 420 km/h.
Credeai că au uitat de confort şi siguranţă? 18 junici de Dorna au fost sacrificate pentru a înveli fotoliile şi panourile portierelor. Consola centrală unduieşte într-o desfătare tactilă, din cel mai bun lemn de mahon. Sistemul de infotainment şi scaunele cu masaj sunt nimicuri. Ca să-ţi faci o idee despre atenţia pentru detalii, are până şi încălzire în podea. Şi airbag între pasagerii de pe bancheta spate.
Şi costă doar 50.000 euro. Şi încă n-am ajuns la partea în care stai într-un ambuteiaj, selectezi modul „aero” şi decolează vertical.
Pe bune, chiar o să îl construiască.