Galerie foto
În loc să salut ultimele decizii ale Guvernului, care au extins Programul Rabla pentru autoutilitarele uşoare şi le-au dat de veste persoanelor juridice să se încălzească pentru a intra în joc în ultima etapă, mi-am propus să abordez diferendul iscat între asiguratori şi service-urile independente. În loc să vorbesc despre falimentul celor de la GM sau despre alte subiecte, mă văd cumva nevoit să punctez cîteva aspecte care, la urma-urmei, ne interesează sau ne vor interesa pe toţi.
Mi-ar plăcea să cred că românii îşi vor asigura maşinile şi după ce le expiră contractul de leasing, însă acest lucru va depinde într-o mare măsură şi dacă în perioada menţionată au avut de-a face sau nu cu asigurările. Unul care a plătit trei, patru sau cinci ani asigurare şi n-a avut nici o daună, cît o fi ea de mică, s-ar putea gîndi că a cam dat banii de pomană şi va sta în cumpănă dacă să se mai asigure sau nu. Dacă va alege varianta negativă de răspuns nu-i tocmai bine, însă cel care s-a bucurat de pe urma poliţei de asigurare probabil că, simţind pe pielea sa ce-ar fi însemnat să nu fie asigurat, nu va ezita să conducă în continuare liniştit, la adăpostul asigurării.
Dar cînd ai o problemă ca să ajungi la asiguratori înseamnă că ai o problemă ce se va rezolva în service. Asiguratorii susţin cheltuiala, dar intervenţia se face în atelier. Service-ul este responsabil ca maşina să arate ca nouă în urma reparaţiei. Este limpede că orice asigurat vrea ca maşina sa să fie tratată la superlativ, iar orice piesă care i se schimbă să fie identică precum cea înlocuită.
Pe marginea pieselor de schimb a apărut şi demersul service-urilor independente, care acuză unii asiguratori că achiziţionează ei înşişi piesele de schimb, ocolindu-le astfel şi anulîndu-le o importantă sursă de venituri. Practica a arătat că unele service-uri contabilizau piese "no name" la preţuri de piese de origine şi era normal ca asiguratorii să nu mai fie dispuşi să suporte astfel de coţcării, iar clienţilor să le fie periclitată siguranţa în trafic.
Toate astea se petrec în timp ce service-urile de marcă se întrec în sumele pe care le au de recuperat de la asiguratori, investesc continuu în echipamente şi în oameni pentru a-şi face clienţii mulţumiţi, dar despre ele se spune, în mediul asiguratorilor, c-ar fi scumpe. De parcă e şi tare bun ce-i ieftin, dar, tot din practică, se vorbeşte şi despre comisioanele pe care le încasează inspectorii de daune de la tot felul de service-uri, culmea ar fi să se strecoare printre ele şi unele neautorizate, cărora le trimit maşini şi le achită în timp record lucrările efectuate.
Asiguratorii au ajuns cumva la mijloc între service-uri, au făcut un prim pas spre normalitate şi depinde în mare măsură de ei să-l facă şi pe ăla mare în aşa fel încît să aibă şi de cîştigat, dar nici într-un caz să nu aibă de pierdut clientul.