Galerie foto
Volkswagen Golf şi Fiat Panda sunt, la un loc, mai în vârstă decât Uniunea Europeană, dar prăbuşirea euro ar putea însemna bătăi de cap serioase pentru unul şi o potenţială binecuvântare pentru altul.
O rupere a zonei euro de la nord la sud, în care Italia, Spania şi Grecia ar abandona moneda europeană ar transforma harta industrială, sfârşind un deceniu în care deciziile privind investiţiile şi relaţiile de aprovizionare au fost bazate pe uniunea monetară. „Dacă acest lucru se întâmplă, nu vor exista beneficiari între constructorii europeni de automobile”, consideră Alexander Law, preşedinte Xerfi Global, o compania de consultanţă economică cu sediul în Paris. „Dar există diferite trepte ale pierderii, care depind în mare măsură de profitabilitatea producţiei domestice”.
O prăbuşire a zonei euro cel mai probabil ar conduce la o monedă germană mai puternică – fie o marcă germană restaurată, fie o monedă euro mai exclusivistă – ceea ce ar conduce la o creştere a costurilor producţiei domestice şi ar reduce competitivitatea unui model precum Volkswagen Golf. Prin contrast, minicarul Fiat Panda ar putea deveni chiar mai atractiv din punctul de vedere al preţului, în condiţiile unei lire împovărate de datoria publică a Italiei. „Industria germană s-ar trezi cu o nouă marcă şi competitivitate la export redusă”, consideră analistul auto Max Warburton de la Sanford C. Bernstein.
Acesta citează estimări conform cărora o monedă naţională germană ar fi în acest moment cu între 20 şi 80% mai puternică faţă de 1999, anul în care Germania a adoptat Euro.
Planuri de contingenţă
Constructorii auto îşi iau măsuri de precauţie, în linişte. Executivii Volkswagen, Fiat, Renault şi PSA Peugeot-Citroen nu doresc să discute o prăbuşire a monedei europene, însă un senior manager al unui alt constructor german a afirmat că se pregăteşte pentru instruirea investitorilor privind un plan de contingenţă. Acesta a cerut ca declaraţia să rămână sub protecţia anonimatului, având în vedere sensibilitatea subiectului. „Nici nu doresc să îmi imaginez această perspectivă, şi nici nu cred că se va întâmpla”, a afirmat CEO BMW, Norbert Reithofer, când a fost întrebat despre posibilitatea prăbuşirii Euro. Preşedintele Fiat, Sergio Marchionne, a fost de asemenea reticent. „Oricât ai planifica”, le-a spus acesta reporterilor, „nici un plan nu poate combate schimbări de o asemenea magnitudine”.
În prima linie
Dacă zona euro se dezintegrează, constructorii auto vor fi cel mai puternic afectaţi datorită costurilor ridicate ale forţei de muncă şi a barierelor politice în calea restructurării.
Companiile se confruntă cu un calcul complex al profitului pentru fiecare fabrică, fiecare produs, fiecare furnizor şi fiecare piaţă. Dacă Franţa ar rămâne în continuare în zona euro restrânsă, PSA şi Renault ar fi de asemenea strangulate pe piaţa domestică, în timp ce fabricile din Spania ar deveni mai competitive – la fel cum ar putea deveni şi SEAT, brandul spaniol al Volkswagen.
Mai mult, proliferarea privatizării sectorului auto de către Marea Britanie încă din 1992, la ieşirea lirei sterline din mecanismul ratei de pre-schimb demonstrează beneficiile unei monede naţionale care se poate devaloriza pentru a rămâne competitivă, a afirmat Xerfi’s Law. „Industria auto britanică nu mai există din punctul de vedere al brandurilor naţionale, dar este în continuare foarte puternică din punctul de vedere al producţiei şi forţei de muncă”, a afirmat acesta. Euro ajută exporturile germane şi scade cererea pentru produsele italiene, fiindcă este mai slab decât ar fi marca germană şi mai puternic decât lira.
O nouă bază de export
Fiat repatriază producţia Panda, din Polonia la Napoli, în urma unui upgrade de 800 milioane euro al facilităţii de asamblare. Această mişcare, acceptată sub presiune politică în schimbul unui contract sindical mai flexibil, nu a fost „soluţia optimă dintr-un punct de vedere pur industrial”, după cum afirma chiar Sergio Marchionne zilele trecute.
Dar compromisul ar putea să dea roade în cazul în care o ieşire a Italiei din zona euro ar reduce costurile de salarizare ale celor 68.000 angajaţi Fiat în Italia. „Dacă Marchionne ar vedea competitivitatea fabricilor sale italiene crescând cu 30 procente, cred că ar fi un factor important”, a afirmat Riccardo Barbieri, analist Mizuho Bank, adăugând că producătorii auto străini ar putea folosi Italia şi ca bază de export. „Italia a pierdut din competitivitate de la introducerea monedei euro, astfel încât singurul lucru pozitiv în prăbuşirea euro ar fi posibilitatea constructorilor de a comercializa produsele la un preţ mai ieftin pe pieţele externe”, a afirmat acesta.
Volkswagen, cel mai mare constructor auto al Europei, a exportat anul trecut aproximativ jumătate din cele 2,12 milioane vehicule produse în Germania şi 70% din unităţile Golf comercializate – marea majoritate asamblate lângă sediul principal din Wolfsburg. Grupul Volkswagen are 181.000 angajaţi în Germania. O monedă mai puternică ar slăbi poziţia Germaniei în China şi Statele Unite, unde vânzările BMW şi Mercedes-Benz au crescut semnificativ. Acest lucru ar ameninţa încasările de 19 miliarde de dolari din export pentru fiecare constructor premium şi 8 milioane dolari pentru Volkswagen, conform estimărilor oferite de Bernstein. O creştere cu 10 procente a monedei ar diminua cu 14% profitul Volkswagen, 19% în cazul Daimler şi 22% pentru BMW.
Expunerea sudică
Volkswagen intră în această criză a monedei europene din postura de cel mai profitabil constructor auto de volum, cu o marjă de profit de 4,7% pentru brandul Volkswagen – faţă de 2%, în cazul Fiat – şi cu intenţia de a-şi creşte vânzările cu o treime, la 10 milioane unităţi comercializate până în 2018. Vânzările europene au crescut cu 7,4 procente în perioada ianuarie-noiembrie, în ciuda unei pieţe auto în scădere cu 1,4 % sau a regresului Fiat, care a înregistrat o scădere de 12% în aceeaşi perioadă. Prin întreaga sa amploare, colapsul euro ar putea desfiinţa orice beneficiu pentru Fiat. Constructorul italian, care deţine o cotă de 54% în cadrul Chrysler, se află într-una dintre cele mai expuse economii sudice. „O cădere a zonei euro ar duce la o reticenţă masivă din partea consumatorilor, iar asta mă face să mă întreb dacă Fiat ar putea supravieţui în Europa”, a afirmat analistul Credit Suisse, Erich Hauser. „S-ar putea să nu mai existe un Fiat Panda construit în Italia. Orice avantaj de pe urma unei lire mai slabe ar putea fi contrabalansat de inflaţia costurilor la materiile prime, preţurile componentelor şi de datoria publică de 17 miliarde euro”, a afirmat Hauser. „Chiar dacă germanii ar putea avea o problemă din punctul de vedere al competitivităţii, datoria lor nu va creşte, iar banii pe care îi deţin vor valora mai mult”.
Oportunitatea asiatică
Dacă ar exista beneficiari în urma prăbuşirii euro, aceştia nu vor fi europeni.
Cu pieţele domestice şi strategiile industriale la pământ, constructorii europeni vor fi o pradă mult mai uşoară pentru alianţa Hyundai-Kia, ale cărei vânzări pe piaţa europeană s-au dublat din 2003 până acum, atingând o cotă de piaţă de 5,1 procente.
Toyota, care încă se află într-o campanie de reparare a reputaţiei în urma recall-ului de 20 milioane unităţi din 2009, ar putea de asemenea să utilizeze o rată de schimb favorabilă cu zona nordică a Europei pentru a compensa o perioadă de scădere a cotei de piaţă de patru ani. „Ar rezolva una dintre problemele principale ale Toyota, care constă într-un yen puternic”, a afirmat Ferdinand Dudenhoeffer, preşedinte al Centrului pentru Studii Auto de la Universitatea din Duisburg-Essen, Germania. „Pentru ei, aceasta ar putea fi şansa revirimentului”.