Galerie foto
Când am auzit ce modele pot testa la expoziţia auto organizată de dealerul ieşean Romil Service am spus dintr-o suflare pe care-l vreau primul: Giulietta. Şi celelalte maşini trecute în revistă erau care mai de care mai speciale, însă mai provocator ca Giulietta era greu să găsesc. Iar atunci nici nu ştiam ce surpriză mă aşteaptă.
Simplu, Quadrifoglio
Am aflat-o însă încă dinainte de a urca maşină, ba chiar de la primele ore ale unei dimineţi friguroase de decembrie. Am aşteptat însă să nu mai fie urmă de polei pe şosea, pentru că n-aveam de gând să mă port cu Giulietta cu mănuşi. Mi s-a spus că are un motor de 1,8 litri, care dezvoltă 235 CP, şi imediat ochii mei au găsit logo-ul care certifică acest lucru. Trifoi verde cu patru foi. Quadrifoglio, adică o minunăţie.
N-am rezistat ca înainte să ajung pe şosea să nu dau iama prin parcarea unui hypermarket ieşean. Maşina era setată pentru condiţii normale de utilizare, iar aici n-am fost eu suficient de inspirat. Suita de accelerări violente şi de frânări bruşte a fost condimentată cu abordarea unor viraje imaginare cu viteze suficient de ridicate, ca pentru o încălzire. Giulietta a avut replică pentru orice comandă, aşa că puteam ieşi la şosea.
Clipe de magie
Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că mi se indica momentul în care trebuia să urc într-o treaptă de viteză superioară. Chiar mă întrebam la ce o fi ajutând asta pentru un model atât de sportiv, însă pentru un regim de deplasare cât se poate de normal chiar e bine de urmat aceste sfaturi. Dar parcă era totuşi ceva în neregulă. Aşteptam parcă mai mult de la maşina asta. Nu prea muşca din şosea aşa cum credeam eu că poate. Era parcă prea cuminte.
Dar asta până când să împing selectorul responsabil de setările maşinii în funcţie de condiţiile de rulare. DYNAMIC, acesta este cuvântul care împlineşte magia pentru care a fost construit Giulietta. Ascultam eu melodiile de sezon la radioul lui Moş Crăciun, dar parcă primisem un cadou prea mare. Nu ştiu dacă am fost eu suficient de cuminte pentru aşa o surpriză, dar nu ştiam dacă Moşul a urcat în portbagaj, că ar avea loc, sau dacă o fi sub capotă, acolo de unde biciuia căluţii de alergau săracii de mama focului.
Oriunde o fi fost, e clar că e o mână magică la mijloc, Giulietta s-a însufleţit imediat. Dar ce maşină o mai fi şi asta de parcă nu calc o pedală de acceleraţie, ci doar o pişc puţin şi ea prinde aripi. E ca şi cum ai asculta muzică la o instalaţie de calitate, pe un suport de calitate, dar să te ţii bine când îi pui şi un amplificator de calitate şi toate celelalte accesorii pentru o audiţie de excepţie!
Aşa şi Giulietta. Era altă maşină. Una la care mulţi visează.
Câteva secunde am vorbit singur
Eu însă eram chiar la volan. Ştiam că nu aveam suficient timp la dispoziţie, aşa că a trebuit să storc maximum din fiecare secundă. Multe s-au petrecut, dar îmi amintesc că am început să vorbesc singur la câteva secunde după ce cuplasem selectorul pe DYNAMIC. Nu-mi mai amintesc de când nu mi s-a mai întâmplat aşa ceva, dar mi-au trebuit câteva zeci bune de secunde ca să-mi mai revin. Dar nici nu poţi rămâne indiferent când maşina o rupe la fugă de cum ai atins acceleraţia. Iar motorul sună sublim, de parcă ar fi o vioară ce a subjugat deja mai toate portativele şi aşteaptă ceva care s-o pună şi mai bine în valoare. De mult n-am mai întâlnit atâta fineţe sub talpa mea dreaptă. Nici de radio nu-mi mai ardea. Moş Crăciun îşi făcuse datoria, iar eu înaintam de parcă n-am mai văzut vreodată aşa o maşină puternică. Am văzut eu mult mai puternice, şi nu doar câteva, dar Giulietta are special nu doar numele. Tot ce face pare pătruns de rafinament, de un farmec desăvârşit. M-a copleşit maşina asta, iar când zburdam în voie pe şosea chiar eram în largul meu. Dacă aţi reţinut câţi cai putere dezvoltă motorul vă spun doar că le-am egalat numărul cu viteza pe care am atins-o. Şi eram doar în treapta a cincea, pentru că am prins un sector de drum în care am schimbat vitezele foarte sus, la limita tăierii benzinei, adică la 6.000 ture. Motorul suna sublim şi n-aş fi vrut încă să trec într-o treaptă superioară. Chiar m-am lăsat de vreo câteva ori dus de val, nici n-ai cum altfel cu Giulietta, şi m-am trezit cu alimentarea tăiată, dar aş fi vrut ca sunetul să devină şi mai ascuţit.
N-o poate subjuga oricine
Însă inginerii care au proiectat maşina chiar au încărcat-o la maximum cu senzaţii extreme. La alte modele cu care atingi viteze ameţitoare volanul se întăreşte atât de tare încât abia îl mai mişti. Şi la Giulietta devine el mai rigid, dar nu foarte tare, încât maşina asta este pentru cunoscători. N-o poate subjuga oricine. Nu oricine o poate stăpâni. Nu oricine se poate bucura pe deplin de ea dacă nu are ceva aptitudini de pilot. Şi volanul trebuie pişcat precum acceleraţia. N-ai ce căuta în Giulietta dacă vrei mişcări ceva mai ample. Rişti să ieşi în decor, iar aşa o maşină numai asta nu merită. Şi în curbe stă cât se poate de bine, deşi le-am abordat cu viteze consistente. N-am putut însă să-mi corectez recordul personal de viteză, însă pe cel pentru România îl îmbunătăţisem, deşi n-a fost un scop în sine. A venit cât se poate de natural, aşa cum trebuie să se petreacă totul cu o astfel de maşină. Cât e de frumoasă nici nu mai are rost să vă povestesc, că se vede de departe. Şi se aude tot de departe, însă minutele s-au topit parcă prea repede. Mult prea repede.
Şi tot nu pot încheia fără să vă spun că am fost întrebat cu cine compar maşina asta. Bătaia era, normal, spre clasa premium, dar eu n-am găsit un model în acea zonă. Doar BMW Seria 1 s-ar putea apropia, dar comparaţia s-ar putea opri la motoare şi dinamică. Acelaşi gen de caroserie îl întâlnim la suficiente mărci de volum care şi-au dotat modelele compacte cu motoare puternice. Dar toate alea iarăşi pălesc în faţa frumuseţii cu care a fost înzestrată Giulietta, maşină ale cărei atribute premium rămân incontestabile, aşa că tot nu prea are cu cine să fie comparată.