Galerie foto
A trecut un an de când am mers cu Auris cu motorul Diesel de 1,33 litri. Acum, însă, modelul compact de la Toyota se prezintă cu un facelift şi cu un nou motor. Tot Diesel. Mai e până la versiunea hybrid. Nu ştiu dacă un an. Dar până atunci, la treabă!
Nu mai puteam amâna…
Dealerul Toyota Iaşi a realizat un veritabil tur de forţă în mai, prezentându-se cu patru dintre noile sale modele. Auris a fost cel de-al treilea cu care am mers, dar iată că este primul cu care mă prezint la rândul meu în faţa voastră. N-aş spune că eram tocmai în cea mai bună formă. Până să mă văd cu Auris scrisesem impresiile mele despre celelalte două modele testate, deşi ele vor apărea în numerele viitoare ale revistei. Eram şi pe ultima sută de metri cu finalizarea numărului pe care-l citiţi acum şi încă o sumedenie de alte chestii. Avusesem încă o zi plină, dar cu ceva mai mult spor decât de obicei. Vremea mohorâtă mă îmbia mai degrabă la căscat decât la o întâlnire cu Auris, dar nu puteam s-o amân, mai ales că ştiam că ea este aleasa pentru a intra în acest număr aniversar. Vedem imediat dacă a meritat sau nu…
Altă faţă
Auris cel nou era gri, culoare care prinde foarte bine această maşină. La exterior, se prezintă cu o grilă nouă, care-mi aduce aminte de vechiul hatchback Corolla, dar şi lui Auris îi aduce mereu aminte că moşteneşte succesul incontestabil al celui mai vândut model din lume. Farurile sunt şi mai mari, şi mai scoase în afara caroseriei. Destui oameni mă întreabă de ce Toyota a adoptat această linie la modelele sale. Răspunsul oficial ar fi că farurile mari dau o notă de eleganţă în plus, iar evazarea lor a fost preluată de la Lexus, divizia de lux a Toyota. Practic toată zona din faţă, din prelungirea capotei, a fost modificată, iar actualul Auris nu mi se mai pare atât de suplu ca maşina de anul trecut. Nu mai aduce cu Yaris. A redevenit mai musculoasă, mai agresivă parcă, pusă pe oferit adrenalină. Şi în spate au fost modificate blocurile optice, retuşurile din exterior fiind foarte vizibile. Oglinzile au primit semnalizatoare, dar bine că Toyota rămâne consecventă şi nu le-a schimbat dimensiunile, demonstrând că şi nişte oglinzi mărişoare se pot încadra armonios în linia trasată de designer.
Volan sportiv
Interiorul n-a suferit schimbări vizibile. A apărut alt volan, teşit în partea inferioară, lucru care-l face mai sportiv. Trecând de tapiţeria nouă, am găsit în faţă scaune mult mai adaptate condusului în forţă. Poate greşesc şi or fi fost la fel ca modelul din 2009, dar parcă atunci n-am fost aşa surprins ca acum, de cum am urcat la volan. Spatelui meu îi e totuşi greu să se înşele, pentru că recunoaşte imediat scaunele care îl atenţionează că se va bucura de o bună susţinere laterală. Materiale de la bord au fost schimbate, dar calitatea finisărilor a rămas aceeaşi, cea cu care Toyota a devenit celebră. Multe comenzi au apărut pe volan, butonul pentru a accesa datele computerului de bord a fost şi el mutat tot pe volan, dar consola centrală a rămas aproape neschimbată. Forma sa inconfundabilă te cucereşte de fiecare dată când urci în Auris, având totul pus pe tavă, aşa cum am întâlnit şi la noul Prius. Nu trebuie să faci nici cel mai mic efort pentru a ajunge la cel mai îndepărtat buton. Asta dacă poate fi vorba de depărtare când totul este conceput pentru a putea interveni în cel mai scurt timp posibil.
Exteriorul te incită, interiorul te calmează
Şi eu voiam să pornesc în cel mai scurt timp posibil. Motorul era de 1.4 litri D-4D, de aproape 100 CP, dar Euro 5. Parcă nici n-a dat vreun semn când am pornit. O fi el silenţios, dar s-a lucrat şi la izolarea fonică, iar rezultatul este un motor pe care dacă vrei să nu-l prea auzi nu-l turezi prea tare şi ţi-ai atins scopul. Eu voiam însă să-l aud, dar tare voiam să mă bucur şi de calitatea instalaţiei audio, cu mult peste nivelul clasei compacte. Se poate scoate sunet bun de tot din ea, dar de asta se vor bucura din plin viitorii proprietari. Eu aveam de auzit motorul. Şi-l auzeam, dar nu mai devreme de 2.000 ture, nivel până la care stă relativ liniştit, dar apoi capătă o vlagă de invidiat. Cam pe acolo cred că este cuplul maxim şi poţi aborda un condus mai sportiv chiar dacă sub capotă ai mai puţin de 100 CP. Dar totuşi interiorul te provoacă parcă la o atitudine ceva mai temperată. Parcă este făcut să te bucuri de confort, de tot ce te înconjoară şi mai puţin să fii preocupat numai de acceleraţie şi frână. Cred că mereu se va oscila între cele două, iar posesorii vor trebui să le facă prietene bune.
Îşi potriveşte paşii în curbe
Eu însă am mers destul de cuminte prin oraş, dar cum panourile îmi arătau sfârşit de localitate mi-am permis şi eu mici artificii. Maşina asta v-am spus de la început că pare mai agresivă şi am vrut să-mi dovedească asta şi pe şosea. Am schimbat vitezele după capul meu, nu după SHIFT, sistemul ce te sfătuieşte să schimbi treapta de viteză pentru a obţine consumul optim, şi am mers cât am putut de tare. Cât puteam de tare până în viteza a patra, că mai mult nu aveam unde să-i dau. Recunosc că am trecut şi prin a cincea şi a şasea, dar numai formal, ca să văd cum se mişcă schimbătorul şi în acea zonă.
Dar până în a patra aveam suficientă viteză cât să mă conving că e foarte stabilă. O ajută şi suspensia, dar virajele le atacam fără emoţii. Punctul culminant l-am atins într-o curbă cu o rază atât de mare încât aveam senzaţia că nu se mai termină. Era şi un pic de vale, dar n-aveam nici un gând să frânez. Maşina nici nu s-a clintit de pe traiectorie, ba chiar am avut impresia că parcă îşi potriveşte paşii ca un patinator viteză, care ia curbele trecând un picior peste celălalt. Dacă acolo nici n-a crâcnit e clar cam ce poate.
Apreciind comportamentul sportiv, am zis să trec la latura practică dacă tot vorbim despre un motor Diesel. Vă întrebaţi probabil cât consumă şi chiar am fost şi eu curios. Am traversat oraşul la o oră la care traficul nu era chiar foarte aglomerat, dar nici pustiu. Nu mă grăbeam prea tare, aşa că am mers liniştit. Nu economic, dar eram cu ochii pe consum. Mare parte am mers cu 3,8 litri/100 kilometri. Cum s-au înmulţit semafoarele a trecut de 4, cum am apăsat mai energic pedala de acceleraţie pentru a nu sta în spatele celor care vorbesc la telefon în timp ce conduc am sărit pe la 4,4. Ultima parte n-a fost în localitate, aşa că am realizat sprintul final şi am oprit motorul când aveam 4,8. Cei care poate se vor uita mai întâi la această cifră să nu cumva să creadă că asta-i nota mea pentru noul Auris. Ba ar putea fi, dar numai dacă maximul ar fi 5.