Galerie foto
Tesla Roadster e o maşină puţin cunoscută publicului larg, dar este de departe una dintre cele mai rapide şi fascinante automobile din lume, cu o acceleraţie de 3,9 secunde până la 100 km/h. În plus, Tesla Roadster e singura maşină 100% electrică de pe glob care s-a impus până acum pe piaţă. Şi am condus-o!
Bate Ferrari la performanţe
Experienţa inedită cu această maşină nu e uşor de povestit, pentru că face un joc al contrastelor. La volan îţi dai seama că e totuşi la fel ca orice alt automobil, dar ceva straniu se întâmplă. E ca şi cum ai sta de vorbă cu un extraterestru deghizat în om. Pentru noi, românii, maşina electrică e mai mult o fantezie, ceva ireal şi foarte îndepărtat, dar în partea mai civilizată a Europei lucrurile stau altfel. E la modă să fii eco şi oamenii cu bani au trecut la o nouă fiţă: maşina sport electrică, care bate Ferrari la performanţe. Cu mult noroc şi putere de convingere, noi am reuşit să fim primii români care au condus Tesla Roadster. Se întâmplă la Geneva, cu ocazia Salonului Auto.
La nivel estetic, exterior şi interior, Tesla Roadster poate fi uşor confundată cu un Lotus Elise – şi ea o maşină puţin cunoscută publicului larg. Las orice emoţie deoparte, sau cel puţin aşa-mi place să cred, şi mă urc în maşină. Accesul e mult mai dificil decât aş fi crezut. Aşa e la maşinile sport, n-ai ce face… De altfel, e prima maşină cu adevărat sport în care am mers vreodată.
Cel mai înghesuit habitaclu
Pentru început conduce Dominik, responsabil de Tesla Motors în Europa de Vest. Chiar mă bucur că nu şofez eu din prima pentru că am timp să studiez puţin interiorul. Nu prea am ce să văd. E cel mai înghesuit habitaclu în care am fost în viaţa mea. Între scaune n-ar fi loc de o cotieră, dar în schimb pragurile sunt late cat jumătate de scaun… Pielea ce îmbracă tot interiorul e foarte fină, volanul e mic, iar torpedoul e minuscul. Încap lejer două telefoane mobile… Dar atât… Casetofonul nu e „de fabrică”, cum se zice la noi. E unul ce poate fi găsit în comerţ oricând şi are şi navigaţie pe ecranul minuscul. Mai bine aşa decât deloc… Puţin mai jos, pe consola centrală, se află un mic afişaj electronic tactil (touchscreen) ce îţi arată, ca la un telefon mobil, nivelul de încărcare a bateriei, câţi kilometri mai poţi să faci cu energia rămasă, cam cât ar dura „să faci plinul” (deci încărcarea) şi alte informaţii de genul ăsta. E practic computerul de bord al maşinii. Ceasurile sunt şi ele de dimensiuni reduse, dar totuşi foarte lizibile, iar manetele de la semnalizare şi ştergător sunt identice cu cele de pe Opel Astra Classic. Imediat sub gradaţia vitezometrului se află şi turometrul. Maşina are o singură treaptă de viteză şi deci turaţia şi viteza cresc în acelaşi timp şi nu îşi modifică raportul una faţă de cealaltă. La 100 km/h, motorul electric al Tesla Roadster are 7.000 rotaţii pe minut şi intră pe roşu la 14.000!
Parcă visez
A venit momentul să mă urc la volan. Ies cu greu din dreapta, intru la fel de greu la postul din stânga, dar sunt pregătit pentru experienţa vieţii mele în materie de şoferie. Tesla Roadster e primul supercar cu care am mers vreodată. În clipurile pe care le-am văzut pe youtube, maşina era foarte silenţioasă şi toţi ziariştii care au condus-o înaintea mea au remarcat asta. Aşa mi se pare şi mie, dar doar până pe la 70 km/h. După acest prag se aude foarte puternic vântul. Mai puternic decât la o maşină obişnuită, care în mod evident e şi mai puţin aerodinamică. Automat am făcut comparaţia cu Logan MCV cu care am mers 2.200 km până la Geneva. E mai silenţioasă Dacia… Dominik pare liniştit şi-mi spune că e normal. Îl cred pe cuvânt şi ascult în continuare ce-mi spune: „Motorul e cât un pepene, are 288 CP şi dezvoltă un cuplu de 370 Nm. Calc-o să vezi cum e!”
Nu stau pe gânduri. Suntem pe autostradă în Elveţia şi pot să-mi fac un pic de cap. Am mers cu maşini mai puternice, cum ar fi Infiniti G37S Coupe (320 CP) şi Range Rover Supercharged (510 CP), dar cică Tesla asta e şi mai nervoasă. O calc la capăt, inconştient de faptul că puterea şi cuplul sunt disponibile instant. Aşa e la motoarele electrice. Mare greşeală! Aproape că m-am dat cu capul de tetieră şi simt un gol în stomac cum nici în avion nu mi s-a întâmplat. Îmi revin rapid, pentru că am mai puţin de o oră cu maşina şi trebuie să o filmăm, sa-i facem poze şi să mai şi merg un pic cu ea. Dacă ar fi după spiritul egoist pe care l-am dobândit de cum am apăsat pedala de acceleraţie la fund, aş fi lăsat echipa de filmare în urmă şi l-aş fi corupt cumva pe Dominik să ne plimbăm 200 de kilometri prin Elveţia, până se termină bateria…
După câţiva kilometri îmi pare mai uşor de condus decât un smart. Am zis totuşi s-o las mai încet, luând piciorul de pe acceleraţie pentru început. Maşina, ca oricare alta, intră în frână de motor. Dar ce mai frână! E atât de violentă încât aproape te dă cu capul de bord. Intru într-un superb sat de lângă Geneva şi e momentul să folosesc şi pedala de frână. Se aude din spate un zgomot metalic de parcă plăcuţele de frână ar fi uzate şi discurile ar freca direct pe etriere. Dominik mă linişteşte din nou. E sistemul de recuperare a energiei la frânare. Mai pe româneşte, a fost activat dinamul (ca la bicicletă) care încarcă bateriile atunci când pui frână. E momentul să întorc, pe o mică alee de provincie elveţiană. E foarte curat la ei. Nu văd fir de praf pe jos şi mă aflu la volanul unei supermaşini americane. Parcă visez.
Senzaţia de reverie devine şi mai puternică pentru că vreau efectiv să întorc, dar nu prea pot mişca volanul. Partea asta zici că e acel element fantastic şi incredibil care apare de regulă in vise… Dar nu e un vis, Tesla Roadster n-are servodirecţie. Dominik îmi spune calm şi convingător că n-ai nevoie de aşa ceva la o maşină sport, deoarece fără servo simţi maşina mai bine şi obţii reacţii mai ferme. Are dreptate într-un fel. În schimb, maşina este echipată cu geamuri electrice, oglinzi electrice şi aer condiţionat. Suspensia acestui Roadster deja m-a obosit după nici 50 kilometri de condus. E foarte rigidă şi se simte orice denivelare, chiar şi pe drumurile impecabile din Elveţia.
Costuri totuşi mari
Gândul să-mi vând maşina şi să depun avansul pentru o Tesla Roadster a început să mă mai slăbească. Mi-am făcut moftul şi parcă raţiunea îmi spune că 84.000 de euro pentru maşina asta e cam mult. E drept că n-ar trebui să fac schimbul de ulei, să înlocuiesc distribuţia la 60.000 kilometri şi nici să dau 200 de lei de fiecare dată când fac plinul. Chiar şi aşa, o maşină electrică presupune costuri. Mari! La fiecare şapte ani sau 160.000 kilometri înlocuirea bateriilor costă, în cazul Tesla Roadster – 9.200 euro. Oricum, Tesla Roadster nu e pentru oricine. Circa 1.000 de oameni din lume şi-au cumpărat aşa ceva şi dacă ţi-o poţi permite senzaţiile sunt de neegalat.