Îl remarcasem pe Polo încă de la lansare şi observasem că nu-i totuşi un Golf ceva mai micuţ. Iată însă că a trebuit să fie declarat „World Car Of The Year 2010” pentru a grăbi testul pe care mi-l doream încă de anul trecut.
Bun nu doar pentru oraş
M-am urcat în Polo la scurt timp după ce coborâsem dintr-o maşină de două ori mai puternică şi mult mai mare ca dimensiuni. Transferând bagajele dintr-un model în celălalt bineînţeles că primul impact a fost asupra portbagajului. Nu greşesc să compar mere cu pere, dar nici n-am simţit că nu mai am unde pune bagajele în Polo. Nici n-am fost suficient de insistent asupra unui aspect, dar pentru a afla despre ce-i vorba va trebui să parcurgeţi reportajul până la capăt. Sau puteţi sări direct la sfârşit, dar vă asigur că veţi avea doar de pierdut dacă nu veţi reveni prin această zonă.
Adevărul e că mă şi grăbeam. Deşi e maşină mică, portbagajul e suficient pentru nevoile cotidiene, ba chiar şi pentru un week-end indiferent de destinaţie. Motoraşul Diesel de 1,2 litri şi 70 CP nu-mi provoca el prea multă bucurie, dar şi aici aveam să constat că mă cam grăbeam.
Îndrumat greşit spre destinaţie, am luat-o pe alt drum decât cel care trebuia. Bineînţeles că pe un drum mai prost, nici nu se putea altfel. Aş fi pierdut vremea dacă m-aş fi întors, dar nici nu aveam de ce să mă plâng. Drumul era liber, însă plin de localităţi, de dealuri şi văi, dar şi de gropi. Însă Polo totuşi e făcut mai mult pentru localităţi. Dar chiar şi dealurile le urcă fără probleme, chiar dacă e mititel şi încărcat cu trei persoane şi destule bagaje. N-a trebuit să retrogradez în a doua ca să fiu sigur că urc fără să se oprească motorul, are suficient suflu şi la turaţii foarte joase. Suspensia este confortabilă şi dacă tot mergeam destul de încet aveam tot timpul să remarc bordul elegant, cadranele rafinate, cu un afişaj impecabil. Climatizarea reacţiona fără întârzieri, iar scaunul îmi dădea suficientă susţinere laterală.
Audiţie de clasă
Dar primul mare atu pe care-l are Polo şi-l impune pentru o cu totul altă clasă decât cea mică este instalaţia audio. Drumul cel rău dădea până la urmă în cel bun şi deja acomodarea cu maşina era şi ea pe drumul cel bun. Începeam să mă simt mai în largul meu şi parcă şi motorul devenise mai sprinţar. Am observat că ajung la o viteză din trei cifre şi stabilitatea maşinii nu avea deloc de suferit, dar, şi mai îmbucurător, nu prea auzeam zgomotul creat de curent. Abia apoi am zis să dau ceva credit şi instalaţiei audio. Am nimerit o melodie excepţională, normal că am dat sonorul mai tare, undeva pe la mijlocul potenţialului său. Se auzea chiar foarte tare, dar eu la o maşină din clasa mică nu am mai pomenit o asemenea calitate a sunetului. Ce noroc pe capul meu să nimeresc aşa o melodie pe aşa o instalaţie audio! Era un mp3, adică fişierul audio nu era de o extraordinară calitate. Şi, totuşi, audiţia era de excepţie pentru incinta în care se petrecea. Dar norocul n-avea să vină de unul singur, pentru că iar am greşit drumul. M-am corectat repejor şi am ajuns la destinaţie, dar era clar că va trebui să ascult încă o dată acea melodie.
Gata să muşte
Când am aşezat prima dată Polo într-o parcare cu mai multe maşini nu am putut să nu mă uit mai atent la faţa lui. O fi el micuţ, dar la ce faţă fioroasă are parcă ar transmite că nu-i bine să va luaţi după dimensiunile sale. Că e mic, drăgălaş, dar că poate fi şi rău cât cuprinde. Mie încă nu-mi arătase şi latura asta, dar faţa lui spunea totul. Parcă e pregătit mereu să muşte. Chiar în dreapta sa stătea o maşină franţuzească, mai mică decât el, toată numai un zâmbet. Polo însă era aşa încruntat şi chiar mă întrebam când avea să mă convingă că de fapt nu era doar o joacă a designerului. Când am făcut pozele am remarcat armonia care îmbracă un model elegant, că a preluat câteva din elemente de la Golf, dar că de la cap la coadă dă siguranţa lucrului bine făcut.
Sprint în ploaie
Cum am pornit motorul pentru a face cale-ntoarsă a început şi ploaia. Nu pot spune că tocmai asta-mi doream, o ploaie care avea să se transforme în una cum scrie la carte. N-am mai greşit drumul de data asta. Dar, deşi ploua apăsat, nici vorbă să merg mai încet. Polo îmi dădea încredere, iar motoraşul avea să prindă vigoare de parcă s-ar hrăni cu apa de ploaie. Polo devenea tot mai agresiv, iar când am ajuns la jumătatea traseului până să schimb prima din cele trei cifre ce indică viteza am realizat cât de agresiv poate fi Polo. Deşi rulam pe carosabil ud, maşina era la fel de stabilă de parcă aş fi mers cu 50 km/h. Ştergătoarele funcţionau ireproşabil, dar totuşi viteza la care ajunsesem era cam mare pentru condiţiile de trafic. Nici vorbă că maşina mi-ar fi transmis vreun semnal s-o las mai moale. Deloc. Ba chiar aveam toată siguranţa să apăs pe acceleraţie.
Dar practic nici n-aveam nevoie de mai mult. Deja depăşeam cam tot ce prindeam în cale, iar printre primele victime au fost două surate de-a lui Polo, din acelaşi grup VAG, dar mult mai mari şi mai pretenţioase ca el. Ba chiar am văzut în spate şi o maşină franţuzească, altă marcă decât aia numai zâmbet, dar tot dintr-o clasă superioară, cum depăşea tot ce prindea. I-am zărit şi ei doar faţa, pentru că mai mult am văzut doar când am intrat în localitate şi m-am retras pe dreapta. Abia atunci a putut depăşi un Polo cu motor de doar 1,2 litri.
Ultima descoperire
Acum îmi era clar de ce i-au făcut lui Polo o faţă atât de agresivă. Dar n-a fost chiar ultima constatare de care aveam parte. Iarăşi a trebuit să transfer bagajele dintr-o maşină în alta şi de data asta chiar am apucat de mânerul din portbagaj. Am mai fost tentat s-o fac, dar mi-am tot spus că nu pot găsi dedesubt decât roata de rezervă. Nici vorbă. Ce credeam eu că e podeaua portbagajului era doar o placă. Ascundea încă un loc numai bun de depozitare, suficient de adânc cât să poţi merge cu bagaje pentru mai mult de un week-end. Placa putea fi şi îndepărtată, aşa că iată cum apar variante de încărcare dintre cele mai fericite. E doar un argument în plus pentru a spune despre Polo că e o maşină mult mai mare decât pare la prima vedere. Că pare din altă clasă, nicidecum cea în care nişte cifre seci o încadrează.