Galerie foto
Mulţi spun că este în continuare referinţa în clasa compactă. Unii au văzut-o „Maşina Anului” 2013 în Europa. Alţii nu s-au sfiit să spună că-i „Maşina Anului” 2013 în lume. Sună copleşitor. Să vedem cum a sunat când am condus-o eu.
Patru moduri diferite
Tocmai am coborât dintr-un SUV cu motor de două ori şi jumătate mai mare decât era dotat Volkswagen Golf VII. Cutia de viteze automată se transforma dintr-o dată după kilometrii parcurşi pe drumul Iaşi – Suceava într-o cutie manuală cu 5 rapoarte cu care trebuia să mă descurc de la dealerul Auto Mitric până la Suceviţa şi înapoi. Cam mare diferenţa la prima vedere, dar încă de la primii kilometri eram deja conectat la tot ce oferă noua generaţie Golf.
De cum urcasem am remarcat mai mult ca niciodată orientarea consolei centrale spre şofer. O uşoară tentă mai remarcasem eu, dar acum este mult mai bine definită, mult mai evidentă. Dar şi consola centrală parcă a îmbrăcat alte straie. Este sigur mai stilată, este tare bine conturată, totul este pus la locul său de parcă ar fi Porsche, nu altceva. Apartenenţa la acelaşi grup îşi spune cuvântul, şi nu doar aici, dar consola asta centrală joacă într-adevăr rolul principal în habitaclu.
Aveam să constat asta pe tot parcursul testului, însă deocamdată aveam de făcut răcoare şi am pus instalaţia de climatizare la treabă. Ştiţi bine că am o problemă cu capacitatea maşinilor cu motoare Diesel de a face repede căldură, dar cu răcoritul e altceva şi nici nu aveam deloc emoţii că nu se va descurca. Însă altceva mi-a atras parcă şi mai tare atenţia. Văzusem că maşina joacă un cvadruplu rol. Nu era ca în filmul ăla cu bărbatul multiplicat, dar noul Golf chiar ştie să se comporte în patru moduri diferite.
Remarcabila consolă centrală
La început am mers NORMAL. Motorul de 1,6 litri şi 105 CP nu părea însă deloc preocupat că nu-i lăsat să zburde, ci doar să te facă să te simţi bine la volan. Generosul display nu avea şi navigaţie în dotare, sau poate n-am găsit-o eu, deşi nu prea cred asta, aşa că eram mai preocupat de a nu rata drumul spre Suceviţa decât să văd ce poate motorul. Nici nu era chiar cel mai bun moment pentru asta, dar în schimb mi-am dat seama cât de manevrabilă era maşina. Remarcasem de fiecare dată silueta zveltă a noului Golf, la fel de stilată ca şi consola centrală, semn că noua generaţie trebuie să se descurce cum poate mai bine cu povara succesului pe care i-a fost sortit să-l ducă mai departe, măcar cu acelaşi succes.
Pe mine m-a dus mai departe cu bine şi cum am ieşit din Suceava am trecut pe SPORT. Evident, a căpătat alte valenţe. N-aş spune chiar că a devenit cu totul şi cu totul altă maşină, dar era clar mai pe gustul meu. Numai dacă nu voiam nu depăşeam ce întâlneam în cale, eu tocmai care coborâsem dintr-o maşină care pentru asta parcă fusese creată, să fie mereu prima. Dar mereu parcă eram tentat să trag cu ochiul spre dreapta să mai văd ce are de oferit consola centrală. Era ca un joben al unui prestidigitator celebru, din care ieşeau tot felul de minunăţii, care mai de care mai spectaculoase. Nici nu ştiai la ce să te aştepţi, iar surprizele nu conteneau să apară. Îţi poţi dori oare mai mult de la o maşină?
Un pic invidios
Eu îmi doream şi un consum cât mai bun. Am ajuns la Suceviţa cu 4,7 litri la sută şi deja eram invidios. Ştiam cât călcasem pedala de acceleraţie, iar a doua zi am mers un pic şi pe un drum cu curbe, dar tare apăsat de gropile întâlnite la tot pasul. Tot pe SPORT am sprintat un pic pe rampe suficient de înclinate, pigmentate cu ace de păr la care am remarcat că genunchiul meu drept găsea un sprijin ideal în consola centrală. Iarăşi consola centrală. Iat-o folositoare chiar şi când nu era implicată direct în bunul mers al maşinii!
Stabilitatea am găsit-o la ea acasă la noul Golf, chiar dacă n-am reuşit să aud roţile scrâşnind. Când începeam să capăt tot mai mult curaj, o groapă pe care nu puteam s-o evit a pus capăt incursiunii mele prin latura pur sportivă a maşinii. Am călcat cu o roată din spate într-o groapă, nu foarte mare, dar suficient cât să mă liniştesc. Am coborât să vad dacă nu cumva janta a păţit ceva, deşi nu prea era cazul, dar când nu-i maşina mea cam aşa procedez. Nu avea nimic, însă eu deja mă liniştisem, dar invidios un pic tot am rămas. Pe viitorii proprietari, care se vor putea bucura din plin de această maşină.
Nu mai ştiu exact când, dar instalaţia audio m-a cucerit. Vă spuneam că tocmai coborâsem dintr-o maşină cu o claritate a sunetului apropiată bine de tot de perfecţiune, dar nici cu Golful nu mi-e deloc ruşine. N-am avut când s-o descopăr cum se cuvine, dar cum era setată mă mulţumea de urechile mele îi simt şi acum lipsa.
Ce consum!
Pe drumul de întoarcere am mers pe ECO. Nu ştiu să vă explic de ce, dar cred că mulţi dintre viitorii utilizatori aşa vor merge la drum lung. Golf VII devine o maşină domoală, sigură pe ea, însă eu îmi puneam răbdarea la încercare. Nici vorbă pentru a aştepta momentul oportun pentru o depăşire, ci pentru a vedea consumul mediu afişat pe display. Ştiam doar că va fi mai mic de 4,7. Mai trecea un kilometru, dar tot îmi ziceam că-s totuşi prea puţini pentru a vedea cifra. Am aşteptat să ies din Rădăuţi pentru a o descoperi, dar tot am ajuns la concluzia că mai bine mai am un pic de răbdare.
Vă mai spun că este loc în spate suficient pentru doi adulţi şi că doar la prima vedere portbagajul ar putea părea mai mic decât rivalele sale din clasa compactă. Pe de altă parte mai aşteptam şi pentru că nu m-am dat pe spate pentru a conduce economic, însă n-am mai rezistat. Am apăsat săgeata în sus pe unul din multele butoane de pe volanul multifuncţional şi am fost surprins. Plăcut, evident. 3,5! Şi vă spun că de câteva ori bune chiar am abuzat de acceleraţie. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi petrecut dacă într-adevăr aş fi mers la consum, dar 3,5 deja reprezintă o cifră impresionantă. Cum de altfel este şi Volkswagen Golf VII. Acum mergeţi direct la începutul materialului!