Chiar n-am putut să nu mă amuz la final de noiembrie când i-am văzut din nou cum se iau la întrecere primarul Mihai Chirica şi preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi, Maricel Popa. După ce s-au „încălzit” în a ridica Săli Polivalente care să rivalizeze cu edificii măreţe ale Europei, palatele de cleştar pe care ei le visau s-au transformat repede în fabrici auto la apariţia ştirii că grupul Volkswagen ar vrea să construiască o nouă uzină în Europa de Est, luând în calcul şi România pe lângă Turcia şi Bulgaria.
Herbert Diess, CEO-ul grupului Volkswagen, anunţase căutarea unui teren în ţările din Europa de Est pentru crearea unei noi uzine care să îşi înceapă activitatea în anul 2022. Necesitatea construirii acestei fabrici a apărut ca urmare a faptului că Volkswagen a hotărât să modifice integral întreprinderea din Emden, Germania, pentru a asambla acolo doar vehicule cu propulsie electrică. În schimb, producţia modelului Passat va fi transferată la Kvasiny, pentru a fi realizat alături de automobilele din gama Škoda Superb. De cealaltă parte, noua uzină va fi responsabilă de producţia SUV-urilor Škoda Karoq şi Seat Ateca, asamblate în prezent la Kvasiny.
Conform unor surse citate de publicaţia Automobilwoche, grupul Volkswagen a analizat câteva locuri din România, Turcia şi Bulgaria pentru construirea noii fabrici, acolo unde vor fi angajate în total aproximativ 5.000 de persoane.
Şi s-au pornit mai dihai ca nişte urători de seamă atât Chirica, dar şi Popa în a pune pe tavă terenuri care mai de care mai atractive şi condiţii dintre cele mai favorabile pentru a aduce aşa o investiţie la Iaşi. Da, Iaşi, dar poate că atunci când au fost adunate şi studiate toate ofertele, dacă într-adevăr au contat şi cele provenite din România, probabil că nu mică a fost mirarea când au fost văzute două cu acelaşi nume, Iaşi, în loc să fie una şi bună, una măcar demnă de a atrage atenţia. N-ar fi prima oară însă când la Iaşi resursele se disipă într-un mod distrugător cu totul şi cu totul inexplicabil şi nici nu vreau să-mi amintesc de cele petrecute cu candidatura dulcelui târg la titlul de „capitală culturală europeană”.
Exemplele se înmulţesc teribil pe măsură ce coborâm nivelul de importanţă a proiectelor, dar suntem totuşi în prag de Sărbători şi chiar n-aş vrea să pară că am ajuns să vorbesc de rău Iaşul meu atât de drag. Nu pot însă să nu mă întreb de unde am fi scos însă 5.000 de angajaţi care să atingă un nivel ridicat de performanţă când oamenii cu adevărat valoroşi sunt din ce în ce mai rari…
Ar fi fost, fără îndoială, o lovitură de proporţii construirea unei asemenea uzine la Iaşi, dar visul frumos la început de iarnă n-a durat nici măcar trei săptămâni. Nu a fost luată o decizie oficială, dar deja importante publicaţii germane au scris că Volkswagen s-ar fi hotărât deja şi va construi în Turcia, contând probabil că acolo sunt câteva fabrici auto, dar şi un alt atu de luat în seamă, pe care am avut privilegiul să-l aflu cu ani în urmă de la o persoană-cheie de la Dacia şi care spunea aşa: „Cei mai serioşi parteneri sunt turcii. Cu ei nici n-ai nevoie de contract. Ce au promis respectă întocmai chiar dacă au de pierdut, însă preferă să-şi respecte cuvântul dat”.
Nu ştiu cât a contat Iaşul şi România în analizarea ofertelor, dar ştiu că mai avem multe de făcut până să ne propunem să visăm atât de frumos. Vrem însă să sărim cât mai repede peste etape, vrem să reglăm lucrurile din mers, vrem mai degrabă să corectăm în permanenţă ceea ce greşim în loc să pornim să construim pe o fundaţie solidă şi pe cunoştinţe temeinice asupra celor ce avem de făcut.
Nu vreau deloc să mă transform însă în altceva decât sunt şi mă opresc aici. Vreau însă să fac şi anul care vine ce ştiu mai bine, împreună cu voi, cititorii, precum şi cu partenerii şi colaboratorii noştri pentru a vă putea oferi în continuare un bulgăraş de presă scrisă de calitate, continuând să cred, în ciuda exemplelor, că şi la Iaşi se poate. Crăciun fericit şi un An Nou măcar la fel de bun precum 2018!