Despre Dacia Spring se poate vorbi mult și bine, dar în perioada în care am avut-o la dispoziție am vrut să am un prim semnal dacă într-adevăr această mașină va face puțină ordine printre mașinile electrice de dimensiuni cumva similare sau dacă acest prim model sută la sută electric de la Dacia va fi imboldul decisiv pentru ca și românii să înceapă să renunțe cu mai multă hotărâre la variantele tradiționale de propulsie. Ar putea la fel de bine urma un lung șir de „dacă”, deoarece, așa cum era de așteptat, așa cum s-a petrecut cu Logan, așa cum s-a petrecut cu Duster, când Dacia își pune ceva în cap atunci pune pe mulți pe gânduri și pe rivali pe un jar atât de încins încât o țin numai într-o ședință ca să deslușească dacă și mai ales când îl vor putea stinge.
Din start trebuie spus că un Spring din cel mai dotat ajunge să coste în România 7.900 de euro, preț în care sunt incluse sumele oferite de Programele Rabla Plus și Rabla, preț în care clientul se alege atât cu un sistem de încărcare la priză, cât și cu unul pentru încărcare rapidă, cel care în patruzeci de minute aduce bateria la 80% din capacitate.
Prețul este unul fără rival, așa cum Dacia și-a obișnuit deja clienții. Marea sa încercare a fost cu Logan, și-a câștigat o mulțime de clienți și de pe urma Sandero, iar când a venit Duster, salutăm prezentarea facelift-ului celei de-a doua generații, până și pretențioșii au fost nevoiți să-i admită succesul. Știau deja la ce să se aștepte, iar pretențiile le-au fost satisfăcute.
Acum Dacia este deja o certitudine, are aproape douăzeci de ani de când toată lumea bună s-a convins de ce-i poate pielea, iar Spring va fi primit din toamnă cu brațele deschise. Este o mașină cu un design exterior modern, cu dimensiuni reduse la prima vedere, dar parcă și-a propus să nu ai așteptări prea mari pentru a te surprinde cât mai plăcut. Sigur, și mie mi s-a părut mică, iar când mă îndreptam spre portbagaj mă așteptăm să găsesc unul de dimensiunea celui dintr-un Matiz, în care încăpeau câteva sacoșele. Speranțele erau să găsesc ceva spațiu ca la o mașină din clasă mică, dar nu mai lungă de 3,80 metri, însă portbagajul la Spring este unul chiar încăpător pentru dimensiunile mașinii. Adâncimea îi conferă un volum de peste 300 litri, ceea ce la cumpărături va fi de bun augur.
S-ar putea spune că locurile din spate, unde încap doi adulți de statură medie, sunt tare limitate ca spațiu, dar eu, la 1,85 metri înălțime, nu m-am simțit foarte înghesuit în spatele locului din dreapta șoferului, iar pentru deplasări prin oraș chiar nu cred c-aș avea de ce mă plânge.
Vă țin însă cam mult de vorbă, deși Spring ar merita să detaliez fiecare capitol în parte. Graba însă este ceva de care nu știu când voi scăpa, iar mașina am primit-o cu bateria de 26,8 kWh încărcată la 93%. Voi încerca să fac cumva să nu ajung să încarc mașina, dar asta nu înseamnă că o voi menaja, nici vorbă. Deși am avut parte de ploaie la discreție și vreme destul de răcoroasă am folosit aerul condiționat nu neapărat pentru a forța golirea bateriei, ci pentru a vedea cam cât de repede rămâne fără curent la utilizări cât se poate de normale.
Vă amintiți însă că vă tot spuneam ani la rând, începând din 2004, că noile modele îmi mai aminteau totuși de vechea Dacia? Ștergătoarele de parbriz erau principalul motiv. Ultimele generații au rupt-o de tot cu vechea Dacia, dar Spring are un singur ștergător ce reușește să acopere tot parbrizul, însă iar mi-a amintit de vechile Dacii, care au avut, au și vor avea farmecul lor. Ștergătorul este însă cam zgomotos, dar prețul de care am amintit la început și-a spus cuvântul în lupta ce se duce la Dacia cu fiecare euro ca să poată rezulta un asemenea preț fără rival pe piață!
Mașina nu are un demaraj desprins din povești sau unul grație căruia să intre în Cartea Recordurilor. Nu pleacă nici de parcă ar avea frâna de mână trasă, dar după câțiva metri sprintează și ajunge repejor la 80 km/h. Pentru oraș deja este cam mult, iar pentru oraș chiar din primele minute am slalomat după bunul meu plac, iar o primă recunoaștere a fost să țin în spate un tinerel cu o mașină premium din cele care nu semnalizează. Tot trecea când pe banda din stânga mea, când din dreapta, dar când și-a dat seama că nu poate ajunge în fața mea a rulat paralel cu mine, în dreapta. După câteva secunde l-am băgat în seamă, m-am uitat spre el și a replicat cu degetul arătător al mâinii stângi îndreptat în sus și o privire admirativă, după care a călcat agresiv pedala de accelerație și a zbughit-o pe banda sa…Mașina pare a ajunge mai greu până la 50 km/h, dar odată depășită viteza din localități are nevoie de puține secunde pentru a o depăși și pe cea din afara lor, însă și bateria va pierde câte un procent la fiecare kilometru înghițit cu viteză numai bună de autostradă!