Galerie foto
Unii au idei aproape geniale
E criză. E naşpa. N-avem bani nici să trecem strada şi acuşi-acuşi o să ajungem să ne roadem şireturile de la bocanci de foame. Cât mai avem de unde, vânăm şobolani cu arcul. E destul de clar că trebuie să reducem cheltuielile.
Personal, cred că mai întâi aş fi micşorat puţin pensiile (fără supărare, dar bătrânii oricum nu produc nimic, n-au copii mici de hrănit şi nici nu au rate la bancă, deci pentru, să zicem, 5% în minus, n-ar fi fost aşa problemă) – dacă eram sadic, anulam medicamentele compensate – , apoi luam 10% din ajutorul de şomaj – oricum trântorii incompetenţi toată ziua beau şi fumează pe spinarea celor care muncesc –, pe urmă poate creşteam şi cota unică şi/ sau TVA-ul cu 1-2-3%, iar abia la urmă m-aş fi apucat de concedieri. Nu că le-aş plânge de milă. Adică nici o instituţie sau firmă nu ar renunţa la un om bun sau foarte bun – în general, trebuie să fii cel puţin submediocru ca să primeşti un şut în fund. Problema e că o dată ce l-ai dat afară, 1). trebuie să-i plăteşti ajutorul de şomaj; 2). scade puterea de cumpărare, deci aduci mult mai puţini bani din taxe şi 3). banca pierde iarăşi bani, fiindcă n-o să recupereze decât vreo jumătate din împrumutul pentru Q7. Restructurările ar trebui făcute într-un an de „boom” economic – să zicem, cum a fost 2007.
Evident, pentru că am ajuns deja în situaţia asta, mai toată lumea se plânge. Agenţii imobiliari s-au reprofilat pe locuinţe din carton, constructorii auto reduc costurile de fabricaţie şi alocă din ce în ce mai puţini bani pentru cercetare şi dezvoltare – ca să nu mai vorbim de organizaţiile de cercetare, care s-au zgârcit complet.
Safe Road Trains for the Environment (Sartre), o organizaţie cu finanţare UE care caută metode de a reduce emisiile de CO2 şi consumul de combustibil al vehiculelor, a venit cu o idee aproape genială: „conectarea în serie” a mai multor maşini.
Practic, maşinile ar putea fi conectate electronic în coloane de până la opt vehicule, astfel încât şoferul care controlează prima maşină, le controlează şi pe cele din spate. Transmiterea datelor de la o maşină la alta (acceleraţie, frână, etc.) nu necesită inventarea vreunei tehnologii noi şi este relativ simplu de realizat, iar datorită faptului că se realizează electronic, deci aproape instantaneu, maşinile pot merge constant la o distanţă de numai câţiva metri una de cealaltă – ceea ce reduce rezistenţa aerului la înaintare şi scade consumul de combustibil cu până la 20%.
Într-adevăr, foarte inteligent. Probabil au avut atât de puţini bani, încât în loc să angajeze oameni de ştiinţă, au angajat visători cu jumătate de normă. Dacă în faţă merge, să zicem, un VW Passat, urmat de un Touareg, o frână bruscă o să însemne cu siguranţă accident în lanţ. Şi „testul elanului” la 130 km/h ar putea avea urmări disproporţionate. Iar dacă primul şofer schimbă banda fără să se asigure, care ar fi şansele să nu îi buşească şi pe ceilalţi?
Hai să fim serioşi, chiar nu avem nevoie de aşa ceva. Dacă nu-ţi place să conduci, ia autobuzul.