Galerie foto
Nu ştiu când am realizat că bordul are afişaj digital, aşa cum eu mai întâlnisem la Jaguar XJ, dar a fost probabil prima surpriză în Noul Volvo V40. Am căscat ceva mai bine ochii, dar nu mă înşelasem, digital era. Şi era abia începutul…
Dar până să mă mai uit o dată, am văzut că-mi tot apare o dungă de vreo 5 centimetri pe parbriz. Cam pe acolo pe unde la unele modele apare viteza de deplasare. Aici era însă o bandă portocalie, care îşi făcea apariţia atunci când mă apropiam la vreo 20 metri de maşina din faţă. Aveam să constat mai încolo că începe să clipească şi să fie acompaniată de un semnal sonor suficient cât să te determine să fii şi mai concentrat. De două ori am auzit semnalul sonor, iar a doua oară chiar m-am speriat. Deja însă îmi dădeam seama că am de-a face cu o maşină deşteaptă. Şi încă nu văzusem nimic.
Vânt invidios
Am luat maşina de la dealerul Tester şi am dus-o spre ieşirea din Iaşi prin Păcurari. Până acolo însă aveam să mai descopăr un sistem pe care Volvo l-a pus pe această maşină. Văzusem BLIS pe oglinzile laterale, iar avertizarea că se apropie maşini din spate şi n-ar fi cazul să schimbi banda de deplasare am mai întâlnit-o acum câţiva ani, pe Noul Mercedes-Benz Clasa E, dar nu mi-a displăcut deloc s-o reîntâlnesc. Am ieşit din Iaşi cu un consum de 7,9 la sută fără să urmăresc vreo clipă condusul economic. Ba chiar şi funcţia STOP/START am dezactivat-o imediat, deoarece la maşinile Diesel n-o las să funcţioneze. Nu v-am spus că maşina era dotată cu motorul D3, de 2.0 litri şi 150 CP, iar cutia de viteze era automată.
Cum am părăsit Iaşul am trecut maneta schimbătorului de viteze pe poziţia „S” şi imediat turaţia a crescut considerabil. Viteza, de asemenea. Nu călcam deloc acceleraţia, dar Noul V40 se apropia ameninţător de maşina din faţă. M-am apucat de depăşit pentru că altfel nu aveam cum să urc viteza pentru ca prima ei cifră să fie 2. Nu ştiu dacă am şi ajuns până acolo, pentru că n-am vrut asta cu orice chip. Dar mai erau parteneri de trafic ce se dădeau cu greu deoparte şi sigur sunt că am ajuns la vreo 10 kilometri mai jos de ceea ce voiam de fapt. Maşina rula sigură pe ea şi avea resurse cât cuprinde. Pedala de acceleraţie mai avea o groază de parcurs până să ajungă la stadiul în care poţi crede c-a ajuns la podea. Doar vântul invidios ciupea puţin din confortul oferit de Noul V40, însă îl auzeam pentru că renunţasem de destule minute la instalaţia audio. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că voiam să aud tot ce transmite maşina.
Nu te lasă să intri în maşina din faţă!
Câteodată vreau să văd cât de uşor funcţionează cruise control-ul. L-am dibuit repejor la Noul V40 şi l-am fixat la 70 km/h acolo unde viteza maximă legală era cu 10 mai puţin. Am uitat să vă spun că încă de la primii metri mi-au fost afişate pe bord indicatoarele rutiere întâlnite în cale. Şi-am mai uitat şi că maşina şi-a dat seama că am călcat un pic banda din stânga deşi marcajul nu era chiar impecabil. Apoi a fost nevoie de verificări. Am trecut pe banda din stânga şi imediat am simţit vibraţii în zona din stânga a volanului. Am trecut şi pe dreapta, iar discretele şocuri le-am simţit, fireşte, în dreapta volanului. Dar altceva mi s-a părut atractiv. Mă îndreptam uşor spre banda din stânga şi, înainte de a o călca, volanul s-a rotit foarte puţin spre dreapta pentru a corecta traiectoria cât să mă menţină pe banda mea de deplasare. Am repetat de câteva ori pentru a mă convinge şi chiar că aveam de-a face cu o maşină deşteaptă.
Dar să revin la pilotul automat. Spuneam că fixasem pe 70 km/h, dar dintr-o dată maşina a început să frâneze. Eu nu acceleram. Avem o limitare de viteză de 50 km/h, dar nu cred că indicatorul a determinat-o să reacţioneze. Am întâlnit şi o maşină de Poliţie cu radar pe parbriz, dar nici ăsta nu era de ajuns. Însă viteza tot scădea. Iar la un moment dat chiar a frânat mai accentuat, undeva sub 30 km/h, iar asta pentru că maşina din faţă se pregătea să vireze la dreapta. Cum a scăpat de ea şi-a văzut repede de treabă să ajungă la semnul pus pe display-ul digital în dreptul lui 70 km/h. Mai târziu aveam să aprofundez experimentul şi în apropiere de un semafor a frânat până la 10 km/h. Maşina din faţă se pusese deja în mişcare, dar Noul V40 nu este pentru şoferii neatenţi care să se culce liniştiţi pe-o ureche că face maşina multe în locul lor. Volvo şi-a dotat modelul cu atâtea şi atâtea sisteme care mai de care mai utile pentru ca să fie acolo la nevoie, nu să fie folosite din plin. Din partea mea vă spun că nu vă doresc să aflaţi cât pot fi de utile, însă chiar şi o dată dacă vă scapă de un eveniment neplăcut înseamnă că-şi merită toţi banii. Dar nu m-am lăsat până n-am ajuns şi în situaţia ca Noul V40 să se oprească de tot pentru a nu intra în maşina din faţă, lăsând vreo 5 metri distanţă până la ea, chestie cu care m-a cucerit.
Setări nenumărate
N-am fost din cale-afară de încântat că jantele cu talon îngust, excelente la vitezele ameţitoare de care vorbeam, atinse foarte repede, nu preluau cum se cuvine denivelările mai pronunţate, suspensia părând cam rigidă. Dar nici nu-i vina maşinii că drumurile din oraş sunt mult sub nivelul ei. Am remarcat însă cât de eficientă este frânarea la viteze ridicate, fără să fie nevoie ca centura de siguranţă să fie strunită. Mi-a plăcut că, deşi hatchback, Noul V40 este musculos ca şi fraţii săi mai mari, dar am remarcat şi cât de frumos sculptate sunt feţele de portiere în faţă. Şi scaunul şoferului este comod şi are susţinere pentru orice fel de manevre aş face.
Probleme am întâlnit însă cu un ţiuit tare strident, pe care nu ştiam de unde să-l iau. Centura era aşezată, portierele erau închise, dar de fiecare dată uitasem că trebuie să activez sistemul de navigaţie. Uitasem asta înainte să pornesc motorul şi recunosc că uneori am parcurs şi zeci de metri până să-mi amintesc. Bună tare şi instalaţia audio, care aproape mă mulţumea chiar pe radio, ceea ce prea puţine maşini reuşesc. Excelentă camera pentru parcarea cu spatele, cu repere pentru o parcare aproape cu ochii închişi, la care contribuie şi precizia senzorilor ce detectează obstacolele. Iar dacă vrei să parchezi cu ochii chiar închişi, Noul Volvo V40 ştie să facă şi asta, dar ştie şi multe altele. Setările pe care le suportă sunt nenumărate, însă eu vă mai spun un singur lucru, şi anume că am consumat 8 litri într-o sută de kilometri în condiţiile în care nu prea m-am putut abţine să nu mă bucur cât mai mult de puterea emanată de Noul Volvo V40.