Suzuki avea nevoie de o maşină precum protagonista acestui material. Prea mare era totuşi distanţa de la SX4 la Vitara şi Grand Vitara. Pentru unii, SX4 e prea mic, iar pentru alţii e prea mare Grand Vitara. Ei au nevoie de SX4 S-Cross, iar modelul creat de Suzuki apare pe un palier nu foarte populat, dar din ce în ce mai căutat.
Degajă armonie
SX4 S-Cross este numai bun pentru familiile care au ajuns la concluzia că un hatchback compact nu prea mai face faţă drumurilor din ce în ce mai proaste. Prea multe gropi şi denivelări în plin oraş, prea multe obstacole de trecut cu o gardă la sol atât de mică precum cea a unei compacte. SX4 S-Cross rezolvă elegant această problemă, chiar dacă a pierdut la acest capitol doi centimetri faţă de SX4. Suzuki l-a creat pentru a se adapta cât mai bine la o rulare pe asfalt, dar, pentru a se revanşa la scăderea gărzii la sol, l-a dotat cu o tracţiune integrală superioară şi cu facilităţi dintre cele mai diverse pentru a se descurca de minune şi pe drumuri care n-au văzut niciodată cum arată asfaltul.
Maşina a fost desenată parcă pentru a petrece mult timp în oraş, fiindu-i la fel de agreabil să parcheze în apropierea unui teatru sau a unui restaurant bun, dar nici în parcarea vreunei săli de sport sau a unui stadion nu i-ar sta deloc rău. De fapt, nici n-aş şti să vă zic repede un loc în care să nu se acomodeze, pentru că degajă suficientă armonie cât să fie primită oriunde cu braţele deschise.
Surpriza START/STOP
Recunosc că era cât pe ce să amân pentru următorul număr reportajul cu SX4 S-Cross. Eram pe ultima sută de metri cu predarea revistei când s-a ivit oportunitatea de a testa modelul. Mi-au trebuit câteva ore bune până să mă decid într-o marţi cu mai puţine ceasuri rele decât spune tradiţia, iar miercuri dimineaţă deja apăsam butonul care porneşte motorul Diesel de 1,6 litri şi 120 CP, pentru ca seara să scriu că, suficient de silenţios la relanti, abia aşteptam să-l văd în acţiune atunci când aş fi selectat modul SPORT. Da, SX4 S-Cross are un astfel de selector, cu AUTO în centru, ales de maşină la fiecare pornire a motorului, apoi în stânga putem opta pentru SNOW/MUD, adică pentru suprafeţe la care tracţiunea integrală cam devine obligatorie, şi numai de acolo putem ajunge şi pe LOCK, adică pe sistemul care scoate maşina din aproape orice impas. Condiţia este ca şi şoferul să fie în stare să-i folosească la maximum aptitudinile, să decidă la momentul oportun când să lase electronica la o parte pentru a depăşi un obstacol.
Dar până să ajung la SPORT am fost încurajat de motor să nu dezactivez sistemul START-STOP. N-am avut mulţi kilometri de aşteptat până să-şi intre în rol, dar şi când a făcut-o a fost plin de discreţie. Mi-am zis că oprirea o fi ea lină, dar că se va „revanşa” la pornire. Am apăsat ambreiajul şi propulsorul a reapărut în peisaj cu aceeaşi tandreţe, fără să producă vibraţii deranjante. Nici nu mi-am mai pus problema să-l dezactivez şi abia acum îmi dau seama că la consumurile obţinute şi-o fi adus şi el contribuţia, aşa că nu-s deloc degeaba banii plătiţi pe un astfel de sistem.
Vigoare de invidiat
Înainte însă să plec am zâmbit când am auzit ce consum a declarat Suzuki. 5,4 litri la sută prin oraş chiar poate stârni zâmbete, dar mi-am amintit repede că am fost impresionat de consumul înregistrat cu Noul Swift dotat cu motorul de 1,2 litri benzină şi 94 CP. Atunci, aproape orice făceam, consumul instantaneu nu depăşea 10 la sută, iar la finalul testului nu-mi venea să cred când am văzut cifra afişată pe display. Acum însă îmi vedeam justificat zâmbetul când am pornit de la un consum mediu apropiat de 20 la sută. Numai că el scădea ameţitor şi nu avea nevoie de mulţi kilometri pentru asta. În maximum doi cred c-a ajuns undeva la 6,5 la sută şi mi-am zis că totuşi ar putea coborî şi la 5,4.
Nu l-am mai băgat în seamă, pentru că am trecut pe SPORT şi am început să simt o reacţie mai rapidă a maşinii când călcam acceleraţia. Cuplul a coborât vreo câteva sute pe turometru şi deja semnalizam stânga din ce în ce mai des. Uneori degeaba pentru partenerii de trafic lipiţi de axul drumului, dar cu Noul SX4 S-Cross n-ai de ce să-ţi faci griji în privinţa depăşirilor. Cei 120 CP dau maşinii o vigoare de invidiat şi o senzaţie plăcută în spatele volanului. Şi mai plăcută era cea de sub talpa dreaptă, iar senzaţia generală era că şi la drum lung maşina îţi va fi un aliat de nădejde pe sute şi sute de kilometri. Nu aveam însă timp pentru astfel de privilegii. Pot să spun că am dus cutia de viteze şi în treapta a cincea, cât despre a şasea trebuie să mă credeţi pe cuvânt că există. Eu însă am fost tare departe de ea, pentru că schimbam undeva pe la 2.000 de ture. Nici n-am avut nevoie de mai mult, dar să nu credeţi că mă gândeam să bat vreun record de consum.
5,4 a spus, 5,4 a fost!
Am mers însă destul de liniştit până să ajung iar în oraş, dar consumul mediu era sub 3 şi iar mi-am amintit de Noul Swift. L-am resetat iar la intrarea în oraş şi chiar am fost atent să văd ce are de zis. Instalaţia de climatizare automată era pornită, iar eu am mers normal, poate un pic mai atent în privinţa consumului. L-am lăsat la 4,2 când a trebuit să răspund la telefon, maşina are şi Bluetooth, şi a trebuit să vorbesc până am pornit motorul. Era evident că nu mai era condusul cât de cât economic pe primul plan. Am ieşit din maşină fără să-i văd valoarea, dar când am urcat din nou, după vreo două ceasuri, chiar eram curios să văd ce indică. Puteţi să nu mă credeţi, dar era exact 5,4 la sută!
Până am predat maşina am mers numai prin oraş, şi-am mers cum merg de obicei, fără să ţin cont de condusul economic, iar consumul fusese de 6,2. Eram însă lămurit că fără mare efort se poate coborî sub 5, dar m-am bucurat de o maşină care s-a descurcat excelent prin oraş. Ba chiar m-am apucat de urcat borduri, deşi puteam trece mai departe şi fără să apelez la asta, dar e confortabil să ştii că maşina poate. Mai ales că ajungi şi în plin oraş pe terenuri mai mult sau mai puţin accidentate, unde SUV-ul SX4 S-Cross are cu totul şi cu totul altă prestanţă decât hatchback-urile compacte.