Galerie foto
La fiecare nouă apariţie, i30 şi-a propus să demonstreze că a făcut câte un consistent pas înainte. Hyundai şi-a propus mereu să surprindă plăcut clienţii europeni şi cred că şi-a cam atins obiectivele. Noul i30 însă pare că nu s-a mai mulţumit doar cu un pas în faţă, fiind nerăbdător să i se acorde întreaga atenţie pe care consideră că o merită. Dacă a reuşit sau nu descoperim în rândurile următoare.
Culoare, design
A debutat în toamnă la Salonul Auto de la Paris şi iată că dealerul Casa Auto Iaşi a şi vândut deja primele exemplare din Noul Hyundai i30, model cu care am mers pe final de februarie, când vremea se îmbunase de câteva zile şi şoselele se uscaseră. N-au scăpat ele chiar de tot de substanţele pe care au fost nevoite să le suporte pe perioada atât de friguroasă şi de cenuşie, dar oricum erau aproape bune de testat maşini.
La Noul i30 n-am avut cum să nu remarc din prima culoarea, detaliu căruia de regulă nu-i acord prea multă atenţie. Roşul însă îl prinde foarte bine, un roşu în care a fost pus mai mult galben care parcă îl duce cumva spre un portocaliu numai bun pentru zilele mohorâte, dar parcă şi pe măsura unui model care s-ar putea lăuda cu ceva accente de sportivitate.
Apoi nu ai cum să nu începi să pui ceva întrebări în privinţa designului, unul care nu şi-a propus să rupă gura târgului, ci care să atragă din ce în ce mai multe priviri, un design realizat cu mult simţ de răspundere, cu linii trasate inspirat pentru a întregi o senzaţie de armonie creată la prima tură în jurul maşinii. Aminteam ceva adineauri de sportivitate şi poate că scobitura profundă de pe portierele din faţă, continuată la scară mai redusă pe cele din spate, nu a fost realizată doar pentru ca modelul să arate cât mai bine, ci probabil a contribuit şi la micşorarea coeficientului de aerodinamicitate. Dacă o fi aşa sau nu ne vom convinge în ziua dedicată modului SPORT.
NORMAL
Dacă tot am amintit de modul SPORT trebuie să precizez că atunci când porneşti motorul vei rula în mod NORMAL, adică între ECO şi SPORT. Ar fi bine să spun de pe acum că modelul testat era dotat cu motorul turbo de 1,4 litri ce dezvoltă 140 CP şi asociat cu o cutie de viteze automată cu dublu ambreiaj, în 7 rapoarte. La început am mers în modul NORMAL, dar prin oraş n-am prea simţit nevoia de a schimba radical setările. Dacă aveam nevoie de un sprint călcam pedala de acceleraţie cu mai mult simţ de răspundere şi răspunsul îl aveam într-un timp mai mult decât util pentru a-mi efectua manevrele fără emoţii.
Maşina însă a câştigat mult în rafinament. Denivelările sunt absorbite cu mai multă fineţe, suspensia netrimiţând prea multe semnale în habitaclu. Inevitabilele gropi sunt acum traversate de parcă roata pusă la încercare s-ar multa perfect indiferent de adâncimea lor, iar pe drum fără capcane modelul rulează cu un zgomot minim, parcă ar fi unul electric.
Cutia de viteze reacţionează cu multă acurateţe şi schimbă treptele de viteză atât de lin încât chiar vă puteţi pune problema dacă nu cumva ar trebui să i se acorde întâietate faţă de una manuală. La început m-am mirat că maşina nu era dotată cu sistemul STOP/START, cel care opreşte motorul atunci când de exemplu staţionezi la semafor. M-am convins că-l are atunci când i-am văzut semnul afişat pe cadranul de bord şi nu este exclus ca el să fi funcţionat şi înainte, dar să nu-l fi sesizat eu deoarece este tare silenţios.
SPORT
Oricâtă răbdare aş avea tot nu puteam rezista prea mult până să apăs pe butonul magic situat pe tunelul central, între scaunele din faţă, spre şofer. Butonul ăsta face toţi banii plătiţi pe maşina asta, cea testată costând 18.500 de euro (TVA inclusă). În modul SPORT parcă nici n-are rost să vă spun că maşina parcă se transformă. Mergea ea tare bine şi pe NORMAL, dar acum o pişca la fugă de cum apăsam pedala de acceleraţie. O reacţie atât de promptă întâlneşti de regulă la maşinile sportive sau de puteri mult mai mari. Dar Noului i30 par a-i fi suficienţi cei 140 CP deoarece nu-i exclus ca la dezvoltarea acestui model să se fi amestecat şi câţiva dintre specialiştii cu care Hyundai are un cuvânt din ce în ce mai greu de spus în WRC.
Dinamica maşinii întrece toate aşteptările, ţinuta de drum este fermă şi chiar de la primul sprint susţinut nu m-am putut abţine să nu încerc şi frânele pe o bucată de drum perfect uscată. Iarăşi surpriză plăcută. Frânarea a fost destul de violentă la o viteză considerabilă, dar senzaţia a fost că frânele au fost proiectate pentru a se comporta ireproşabil chiar şi în cazul în care maşina ar fi dispus de un motor şi o putere mult mai mari. Viteza a fost redusă pe puţini metri, dar fără vreun efect neplăcut în habitaclu, ceea ce îţi conferă o doză şi mai însemnată de încredere.
Spuneam că acei 140 CP par poate chiar prea mulţi pentru Noul i30, dar eu cu ajutorul lor numai ce n-am vrut n-am depăşit. Şi am depăşit în condiţii de siguranţă, pe distanţe mici, dar mai ales în zone în care cu puţine maşini mă încumet să depăşesc. N-am avut în nicio fracţiune de secundă senzaţia că nu voi reveni pe banda mea de deplasare astfel încât să nu provoc nicio cât de mică neplăcere partenerilor de trafic, rezervele de putere fiind parcă inepuizabile.
Plăcerea condusului este practic asigurată, iar la cât am chinuit eu maşina consumul afişat pe display a ajuns la 13 la sută. Sprinturile însă erau de regulă efectuate cu pedala la podea, momente în care motorul sună cuceritor. Abia atunci îl auzi cum îşi etalează cu graţie forţa, fiind atât de natural ca un tenor valoros, care atinge notele cu zâmbetul pe buze sau mai bine spus după cum îi dictează partitura şi regizorul. La volanul Noului i30 eşti însă şi compozitor, şi regizor şi tot ce mai vrei, pentru că poţi crea după bunul plac propriul spectacol. Doar să-i oferi decorul potrivit şi vei avea garantat succes în rândul spectatorilor.
ECO
Dacă tot am amintit de consum, atunci când am rulat în modul ECO chiar am încercat să conduc atât cât pot eu de economic. Ştiţi bine că nu prea îmi iese mai mult de câţiva kilometri legaţi, după care cine ştie când îmi aduc aminte şi iar reuşesc să mai leg câţiva kilometri. Maşina n-a fost însă aşa de leneşă pe cum mă aşteptam şi chiar n-aş putea spune că m-aş fi simţit osândit dacă n-ar fi existat celelalte două moduri. Tot este plăcută la condus, tot este silenţioasă, instalaţia audio, la care n-am făcut nicio setare, tot bine se comportă, climatizarea automată tot prezentă este, iar calitatea convorbirilor telefonice cu ambele mâini pe volan este tot la cote înalte. Dar în acest mod Noul i30 se împacă totuşi cel mai bine cu portofelul, eu văzând pe display un consum mediu de 7,5 la sută. Cât am rulat pe ECO am fost singur în maşină, dar chiar şi la 8 dacă ar fi ajuns eu tot m-aş fi declarat mulţumit. Am avut însă senzaţia că fiind mai grijuliu aş fi putut coborî binişor sub 7,5. Asta vor face viitorii proprietari dacă vor considera de cuviinţă, ei trebuind însă să ştie că Noul Hyundai i30 îi poate transforma în veritabili artişti.