Galerie foto
Abia ce citisem că Toyota a ieşit şi anul acesta primul în clasamentul care îi ordonează pe constructori după cât de „verzi” sunt, aşa că atunci când a trebuit să aleg unul dintre modelele Auris a fost cât se poate de simplu: hybrid. O fi ieşit Toyota din prim-planul laureaţilor concursului privind cele mai bune motoare, dar la hybrid nu-l poate întrece nimeni. Deocamdată. Nu ştiu dacă şi pe viitor va putea careva, pentru că avansul luat este deja tare consistent.
O comparaţie
Aproape că-mi vine să compar avansul luat de Toyota în tehnologia hybrid cu cel luat de Dacia în privinţa maşinilor accesibile. Mulţi încearcă să copie succesul amândurora, mulţi dau declaraţii care mai de care mai optimiste, dar nu prea văd pe nimeni în stare să le ştirbească evidentul succes. Am petrecut patru zile cu Auris Hybrid, au fost patru zile excelente, dar totuşi parcă nu prea am aşa o pornire ca să scriu cât mai repede textul, deşi tare ar mai trebui. Dar poate că la asta contribuie şi faptul că peste o săptămână plec în vacanţă şi sunt convins că maşina asta ar fi fost ce-mi trebuia pentru o relaxare deplină. Însă visarea s-a încheiat o dată cu testul, aşa că trebuie să pun semnele în pagină, pentru că de data asta mi-am propus să deschid cât mai rar calculatorul în vacanţă. De fiecare dată însă n-am prea avut succes, dar măcar mi-am propus, însă materialul sper să-l duc acum la bun sfârşit.
Înţelegând din prima geometria
Ştiam că mare parte o voi petrece cu Auris Hybrid în oraş. O anumită conjunctură m-ar fi pus însă la drum, însă chiar n-a fost timp şi pentru aşa ceva. Nici măcar câteva ore. Cum am luat maşina am mers să fac poze. Ploile zilnice de după-amiază erau cât pe ce să-mi dea planurile peste cap, dar după ce picurii au fost numai buni pentru a-mi curăţa parbrizul a ieşit şi soarele. Mi-am atins scopul, aşa că puteam să mă bucur liniştit de maşină. Mi-am dat seama din timpul fotografierii că maşina asta arată bine. Blocurile optice sunt cele care îi definesc silueta, iar Toyota a acţionat cu mult curaj. I-a dat forme ascuţite, dar foarte bine conturate, exact ca un model care ştie foarte bine ce vrea. Ştie ce concurenţă este în clasa compactă, iar pentru asta şi-a făcut cum se cuvine temele. Altfel nici nu i-ar fi putut ieşi unghiurile alea aşa ascuţite dacă nu s-ar fi comportat ca un elev conştiincios, care înţelege din prima ce-i aia geometrie. În lateral, schimbarea faţă de precedenta generaţie nu pare atât de evidentă, dar din celelalte unghiuri este un consistent pas înainte.
O climatizare automată mai altfel
Însă Auris Hybrid îşi joacă la interior cartea cea mare. Şi mare a mai făcut consola centrală, de spui c-a risipit spaţiu degeaba. Dar şi aici formele sunt cele care o susţin şi nu-s deloc neplăcute privirii obişnuite să nu suporte numai chestii dureros de dulci. De fapt forma aia n-are nici o formă clară şi tocmai asta o face deosebită. Mai mult, te face s-o tot priveşti în speranţa că o vei descoperi în totalitate. Mereu însă îi vei afla alte şi alte valenţe, până când te vei declara cucerit. În primul rând de funcţionalitatea sa. Chiar şi cu ceasul aşezat pe extrema dreaptă m-am obişnuit, iar când am avut nevoie de el doar am tras cu coada ochiului. Aeratoarele înguste, dar lungi, le poţi orienta aşa cum îţi convine ca să n-ai pic de curent, dar să trecem şi la chestii concrete. Într-un târziu am tratat mai cu băgare de seamă de ce pe afişajul instalaţiei de climatizare era scris SOFT. Deasupra a fost amplasat şi un buton pe care dacă-l apăsai pe ecran apărea FAST şi apoi MEDIUM. Adică îţi îndeplinea comanda legată de temperatura pe care o voiai, dar nu influenţa treapta de ventilare. Avea practic trei viteze de a ajunge la temperatura setată de climatizarea automată şi asta deseori chiar ajută.
Când cadranul se înroşeşte
Întrerup brusc pentru că mi-am amintit că încă din prima zi am călcat acceleraţia la fund. Cutia de viteze cu transmisie variabilă continuu este probabil cea mai reuşită din câte modele hybrid am condus de la Toyota. Şi cred eu că doar cu Yaris Hybrid n-am mers până acum. Ei bine, maşina asta accelerează de parcă ar avea o putere măcar dublă. Depăşeşti şi-n oraş cu mare uşurinţă, iar de plecările de la semafor nici nu mai amintesc. Puneţi la colţ cam pe oricine aţi vrea sau ar merita o astfel de lecţie, şi nici măcar nu am apăsat POWER MODE. Am mers pe normal probabil, pentru că pe ECO MODE chiar n-aveam de gând să rulez. Nu-mi propusesem vreun consum extraordinar. Văzusem deja că recordul era cifrat la 3,7 litri/100 kilometri şi-mi era de ajuns. Eu l-am văzut însă şi sub 6 şi chiar că mi-ar fi trebuit maşina asta şi-n vacanţă. Chiar şi motorul sună a maşină sportivă, iar când treci pe POWER până şi acul cadranului din stânga se înroşeşte când abordează partea superioară. Maşina sprintează de parc-ar fi rupt cine ştie ce lanţuri, dar consumul n-a atins cote îngrijorătoare. Ba chiar se încăpăţâna să stea pe loc.
Inventarul căluţilor
Având acceleraţia cursivă în minte n-am rezistat să nu improvizez şi un soi de drum lung. Am ieşit cu Auris Hybrid la drum european şi mai mult am apelat la maneta care avea farurile în grijă. Nu-i puteam claxona pe cei care nu vedeau cine ştie ce maşină sport sau SUV impunător în spate ca să se dea departe, dar chiar am avut ceva treabă pe tema asta. În rest, Auris Hybrid face ordine pe şosea, iar mie îmi părea rău că nu puteam atinge şi viteza maximă. Mi-a plăcut că până la 140 km/h merge fără cusur. Apoi parcă preţ de câteva secunde îşi face un inventar al căluţilor găsiţi acasă, verifică şi bateria, şi apoi dă drumul iar la sprint şi ajunge la 180-190 km/h, iar mai mult eu n-am avut unde să văd dacă poate. Mi-ar fi fost suficiente până şi câteva secunde, dar nici n-am vrut să forţez. Însă poate că era de ajuns.
Şi încă un amănunt. Consumul n-a trecut de 7 la sută.
Am stat însă vreo trei zile fără să găsesc de unde pot interveni asupra sunetului. Instalaţia multimedia, pe care eu am văzut-o prima oară pe Yaris, poate că nici n-ar fi avut nevoie de reglaje, însă tot voiam să-i găsesc un cusur. Ştiam foarte bine că trebuie să fie pe undeva, iar când am văzut SETTINGS în colţul din dreapta sus era clar că acolo se ascundeau. Aşa şi era, le-am accesat, dar n-am făcut nici o modificare…