Mitsubishi Drive Day – Masina sfinteste locul

Autoplay · decembrie 25, 2011 · features

Galerie foto

Mă găseşti astăzi rumegând un pai, privind cu mâna streaşină la ochi spre dealurile comunei Leţcani. Nu e nici pe departe cel mai frumos loc unde aş putea să fiu, judecând după peisajul sterp, brăzdat de şanţuri şi iarba arsă de soare. E o bucată de pământ aruncată de Dumnezeu a lehamite, încropită din resturile care au rămas după ce a zămislit Bucovina.

În locul sătenilor din Bogonos m-aş chinui să găsesc un motiv pentru a locui aici. În mod normal, nu cred că aş putea justifica nici măcar cinci minute şi cu toate astea i-am acordat câteva ore la evenimentul Mitsubishi Drive Day.

Coincidenţa face ca relieful înclinat, cu gropi cât cupele de excavator şi şanţuri conturate de torente, să fie numai bun pentru off-road. Organizarea face ca două Mitsubishi Pajero, două L200 şi două Outlander să fie disponibile pentru drive-test.

Eu am ales Pajero. Aduci levierul cutiei hidramate în treapta întâi secvenţială şi… ăsta e cel mai intens efort pe care o să-l depui vreodată. Oricât de dificil ar fi terenul, permanent ai senzaţia că maşina înaintează natural şi că dispune de suficiente resurse în caz că drumul ar deveni mai greu. Simţi roţile scurmând praful pe o porţiune de nisip în rampă, adaugi un pic de acceleraţie şi ai trecut de zona cu probleme. Dacă vrei, poţi merge pe urmele maşinilor care au parcurs traseul înaintea ta şi nici nu trebuie să mai întorci volanul – urmează trasa de la sine. Nu că ar conta atât de mult ce trasă alegi, fiindcă după câteva slalomuri instinctuale realizezi că garda la sol compensează eventualele obstacole.

Trebuie să te străduieşti mai mult de atât dacă vrei să îl pui în dificultate pe Pajero în off-road. Şi nu-ţi pot spune cât de îndemânatic sau stângaci e pe asfalt, fiindcă altele au fost modelele disponibile pentru testul on-road.

Aş începe cu Lancer Sportback, dacă nu te superi. E versiunea hatchback a lui Lancer şi mi-a plăcut foarte mult. Ce-i drept, există unele neajunsuri: de exemplu, motorul de 1,8 litri cu 143 CP rămâne în pană de idei dincolo de 3.500-4.000 rpm, iar suspensia mi s-a părut puţin cam zgomotoasă. Dar dincolo de asta, negociază şicanele ca un politician, frânează cu aplomb şi, în acelaşi timp, e confortabil ca o dimineaţă de duminică.

Una peste alta, după îndelungi deliberări interioare, cred că am ajuns la o concluzie. Există un motiv pentru a locui în Bogonos: din când în când, vine lumea la drive-test, iar în felul ăsta, eşti la curent cu tot ce se întâmplă în industria auto.