Galerie foto
La ediţia de acum doi ani a week-end-ului la munte, organizat de Tester Casa Auto Iaşi la Mănăstirea Humorului, am mers cu Mitsubishi Pajero. Nu eram eu chiar foarte încântat de această variantă, însă în cele din urmă nu mi-a părut deloc rău. În decembrie 2010 tot de un Mitsubishi am avut parte, dar, faţă de Pajero, pe ASX chiar mi-l doream. Rămânea să văd dacă voi fi la fel de mulţumit cum am fost de reputatul off-road-er.
Reorientare
ASX a fost creat pentru ca Mitsubishi să intre şi în zona crossover-elor, sau mai bine zis a SUV-urilor mici, compacte, segment în continuă creştere. Astfel a avut posibilitatea să facă din Outlander un veritabil SUV. Dar cu ASX nu mi-a fost prea clar ce era cu el din clipa în care l-am văzut în premieră mondială la Salonul Auto de la Geneva. Cert este însă că mi-a plăcut încă de atunci. Nu l-am analizat în detaliu, dar privirea n-are cum să nu ţi-o atragă. Partea frontală a împrumutat-o de la suratele sale mai mici, iar proporţiile sunt echilibrate. Nici o linie nu pare trasată la întâmplare, designul fiind cât se poate de curat.
Start încurajator cu noul motor Diesel
Dar pe mine mă interesa în special să văd cum se comportă agregatul Diesel de 1,8 litri, o noutate a constructorului japonez. Am vrut să pornesc motorul, deşi nu urcasem la volan, pentru a se încălzi mai repede în habitaclu. Tot aveam ceva timp de pierdut până să aşez bagajele, aşa că numai bine era de dat cheie mai repede. Nici n-am urcat la volan, dar motorul n-a vrut să pornească. Mi s-a spus că maşina este echipată cu sistemul care opreşte motorul atunci când maşina staţionează şi pedala de frână este apăsată şi-l porneşte imediat cum aceasta este eliberată şi din această cauză trebuie călcat ambreiajul pentru a avea succes. M-am conformat şi cum am pornit de pe loc aveam de executat o manevră destul de pretenţioasă. Era nevoie de o zvâcnire pentru a putea ajunge în trafic, pe care nu prea o anticipam deoarece motorul era totuşi rece. Abia îl pornisem, însă maşina are un cuplu de invidiat, pentru că m-am încadrat aproape fără efort. Apoi succesiunea treptelor de viteză a venit firesc, aşa cum şi maşina se aşeza la drum. N-am socotit câţi kilometri aveam de parcurs până la Sadova, dar cred că se apropiau binişor de 200.
Nelipsitul SHIFT
Mi-a atras atenţia faptul că la început aveam un consum mediu de peste 20 litri la suta de kilometri. N-aveam de gând să fac din consum o obsesie, ci doar să mă bucur de maşina care avea o cutie cu şase trepte de viteze şi care mi se părea că este etajată cam cum am întâlnit la Dacia Duster, varianta cu motor Diesel de 1,5 litri şi 110 CP. Şi acolo etajarea rapoartelor te trimitea repede în trepte superioare, dar faţă de Duster trecerea era mai fermă şi mai ales era însoţită de SHIFT, indicatorul de la bord pe care se pare că mărcile japoneze şi-au propus să-l adopte necondiţionat. Şi la ASX el îşi face apariţia pentru a te sfătui când să urci sau să retrogradezi ca să obţii un consum minim. La Mitsubishi nu există şanse să devină enervant, pentru că apare pe display doar când consideră că este cazul. Dacă trebuie să treci într-o treaptă superioară apare cu o săgeată cu vârful în sus deasupra sa, iar dacă se impune retrogradarea atunci sub el vei vedea o săgeată orientată în jos. Totul este de culoare albă, care se potriveşte cu display-ul şi cu cadranele de la bord.
Consum elogiat
Chiar şi fără să ascult de SHIFT, consumul începea să scadă. A ajuns în primă fază în jur de 15, apoi a coborât sub 10. Erau însă porţiuni de drum în care îmi permiteam să accelerez, dar cu cât creşteam viteza cu atât zgomotul creat de curent se amplifica în habitaclu. Nu era de ajuns că era frig afară, dar am sesizat că şi vântul bătea cu putere împotriva sensului de deplasare, aşa că decibelii aveau o scuză serioasă. Însă consumul nu găsea în asta un impediment şi nu părea impresionat că trecusem de 160 km/h. Continua imperturbabil să scadă, dar primul şoc aveam să-l primesc ceva mai târziu, când pe bord am văzut că deja coborâse sub 5! E drept că pe alocuri am vrut să văd cum lucrează SHIFT, iar sistemul mă împingea să ajung în treapta a şasea pe la 60 km/h la o apăsare constant lină a pedalei de acceleraţie. Am vrut să văd ce se întâmplă şi când scade viteza tot într-a şasea treaptă fiind şi abia când se apropia de 60 km/h am văzut săgeata cu vârful în jos. Cuplul dezvoltat era suficient ca la o apăsare a acceleraţiei maşina să urce imediat în turaţie, aşa că ajuns în treapta a şasea faci tot ce vrei cu maşina asta. Numai ce n-am vrut n-am depăşit, iar la destinaţie am ajuns nu doar cu un timp foarte bun, ci cu un consum care a stârnit elogii: 4,6 la sută.
Scade şi sub 4 la sută!
Dacă mai pun la socoteală timpul în care motorul a mers iar eu eram mulţumit de spaţiul îndestulător din portbagaj, probabil că la acel consum ar fi trebuit să mai scad câteva zecimi, însă trebuie să precizez că am rulat în întregime doar în regim 4×2, maşina având pe lână 4×4 şi un LOCK disponibil pe selector pentru condiţii grele de drum. Să nu uit să vă spun că am parcurs şi câţiva kilometri pe întuneric, prilej cu care m-am putut convinge de calităţile farurilor. Faza de întâlnire mi s-a părut prea consistentă şi întinsă pe o distanţă ceva mai mică decât cea cu care sunt obişnuit. Probabil trebuia puţin reglată, dar nu mi-am bătut capul cu asta pentru că faza de drum străpungea întunericul pe o distanţă care te scutea de emoţii.
A doua zi, la întoarcere, aveam să mă conving că şi la -10 grade Celsius habitaclul unei maşini dotate cu motor Diesel se poate încălzi repejor. Dar tot ce descopeream plăcut prin habitaclu iar era copleşit de consumul afişat. S-a resetat singur, iar de data asta a ajuns imediat acolo unde-l lăsasem, adică la 4,6. Numai că eu credeam că va creşte, însă el se încăpăţâna să scadă! A ajuns până la 4 litri la sută fără pic de efort din partea mea în acest sens. E drept că mergeam cam cu 110-120 km/h în afara localităţilor şi nu cred că mi-ar fi fost greu să-l văd coborând sub 4. Era însă deja prea mult, aşa că am început să accelerez ceva mai consistent pentru a vedea cu ce consum ajung la Iaşi. Oricât m-am străduit n-am reuşit să urc peste 4,6. Pentru mine este unul excelent. Chiar şi 5 la sută ar fi fost unul de referinţă în condiţiile în care nu m-am gândit mai mult de câteva minute la condus economic. Eu însă doar m-am bucurat de o maşină care are nu numai dimensiuni optime pentru o familie cu doi copii, ci are atâtea atuuri, de care nici n-am amintit, încât trebuie băgată bine de tot în seamă.