Galerie foto
De Programul Rabla 2013 parcă văd că mă voi ocupa luna viitoare, dar pentru acum aş fi vrut să scriu în nota de optimism pe care mi-a furnizat-o a X-a ediţie Expo Casa Auto. Veţi constata ceva mai încolo de ce n-am putut fi optimist de la un capăt la celălalt, însă despre manifestarea organizată de Grupul Tester Casa Auto Iaşi nu pot vorbi decât la superlativ în aceste vremuri grele pentru piaţa auto.
Iar anul acesta organizatorii s-au întrecut pe ei înşişi. Ar fi putut aduce modele în premieră naţională, cum ar fi noile Clasa E şi CLA de la Mercedes-Benz, dar lor le vor dedica evenimente în exclusivitate, aşa cum şi merită. Au prezentat ieşenilor cele mai noi dintre modelele importate în România de cele zece mărci prezente la curajoasa manifestare auto şi o sumedenie de alte surprize şi chiar mi-ar fi plăcut ca în continuare să-mi amintesc de ediţiile anterioare, una mai reuşită decât cealaltă. Nu pot uita desfăşurarea de forţe de la prima ediţie, în 2004, dar nici alta, tot din Sala Polivalentă, când arena ieşeană a fost transformată într-un parc cu alei străjuite de bănci şi felinare.
Nu pot continua însă pe această temă pentru că evenimentele de la Dacia, una dintre mărcile cu mare priză la public şi la Expo Casa Auto, se precipită mult mai tare decât ar fi cazul. Îmi amintesc că la Salonul Auto de la Geneva, din martie, un înalt oficial Renault a apreciat activitatea de la uzina de la Mioveni, însă a precizat că „trebuie să fim foarte atenţi”. Fireşte, n-a intrat în amănunte, dar nu după multe zile am avut parte de greva de la Dacia. Nu-s sigur că „atenţia” se referea şi la dorinţele permanente ale salariaţilor de a avea câştiguri mai bune strigate în timpul grevelor şi a altor acţiuni de protest cu totul şi cu totul neproductive, dar nici nu-i chiar exclus.
Numai că eu unul nu prea pricep de ce dorinţele salariaţilor Dacia o iau cu mult înaintea vremurilor. Sunt total de acord, şi mă mândresc cu asta, că din mâinile lor ies produse de calitate, cu care Renault se menţine pe linia de plutire, ceva de-a dreptul incredibil de gândit acum câţiva ani, că românii de la Mioveni au demonstrat că şi în România pot fi consemnate miracole, dar hai să privim întreg tabloul! Unii constructori auto închid uzine, alţii disponibilizează oameni fără reţinere, iar în România cei mai mulţi dintre angajatori au diminuat salariile. Cu toţii o ducem tot mai rău, excepţiile sunt tare puţine, iar angajaţilor de la Dacia li se propune, nicidecum o micşoare cât mai mică de salarii, ci o creştere cu 9%. Da, dar ei vor 40%!
Poate cer 40 ca să se aleagă măcar cu 15-20%, dar de partea cealaltă li se arată cam ce mai poate conţine tabloul de care vorbeam. Iar partea înnegurată este cea cu transferul unei părţi din producţie la fabrica din Maroc, acolo unde salariile sunt la jumătate faţă de cele din România. Mutarea cu pricina chiar o văd posibilă, deşi nu e deloc de preferat, pentru nici una dintre părţi, aşa că nu-i chiar un soi de ameninţare. Dar dacă angajaţii români de la Dacia au demonstrat, cum am spus mai sus, că şi în România pot fi consemnate miracole, văd că tot ei vor să demonstreze şi că numai în România putem strica ceva ce poate să meargă atât de bine!