Galerie foto
Am salutat fără pic de reţinere transformarea operată de Mercedes-Benz în clasa compactă. A făcut din Clasa A o maşină cu adevărat dezirabilă şi aproape că fostul monovolum a cam fost uitat. Cu GLA şi-a propus, aşa cum constructorul german este obişnuit, să facă puţină ordine printre SUV-urile compacte. Dacă a reuşit sau nu, ori în ce proporţie, aflăm în rândurile următoare.
Am decis: rămâne activat
Dacă nici Occidentul n-a înghiţit la nesfârşit vechea Clasă A, atunci în România era clar că nu avea niciun fel de viitor. Dar nicidecum semnalele de pe plaiurile mioritice n-au contat nici cât negru sub unghie în uluitoarea transformare, însă rezultatul a fost unul spectaculos. Actuala Clasă A este o maşină după care întorci capul, o maşină pe care o vrei, o maşină de care nu te mai saturi s-o conduci. În fericitul caz în care ţi-o şi poţi permite atunci finalul este plin de mulţumire, dar tot în clasa compactă a apărut de ceva vreme şi SUV-ul GLA. Tot cu aceeaşi semnătură celebră, vizibilă şi pe praguri, mai ales noaptea, când lumina pe care o emană îţi încălzeşte pe dată sufletul, dar şi pe covoraşele mochetate care aproape te îndeamnă dacă nu chiar să te descalţi măcar să ai grijă de tălpile tale.
Poate m-am grăbit şi v-am dezvăluit deja câteva amănunte despre modelul Mercedes-Benz GLA pus la dispoziţie de dealerul Casa Auto Iaşi. Maşina avea doar 35 kilometri când am luat-o din parcarea modernizatului showroom şi am văzut că era dotată cu motorul Diesel de 2,2 litri, ce dezvoltă 170 CP şi un cuplu de 350 Nm.
Căldură mare într-o după-amiază de vineri, însă câteva momente petrecute până climatizarea să facă puţină ordine în habitaclu mi-au permis o acomodare rapidă. Am remarcat butonul ce trebuia apăsat pentru ca tracţiunea să devină integrală, dar şi pe cel care răspunde de coborârea rampelor. Nu aveam însă răbdare să n-o iau din loc, mai ales că, aşa cum ştiţi deja, mai mereu sunt contracronometru. Avem o întâlnire peste vreo oră şi trebuia până atunci rezolvată şi problema fotografiilor.
Am pornit eu, nu foarte tare, dar nu era momentul să încerc şi butonul cu literele „E”, „M” şi „S” aşezate în triunghi, dar unite prin arce de cerc. Am lăsat apăsat butonul ECO, cel responsabil de start-stop, adică să oprească motorul la semafor şi să-l pornească imediat ce luam piciorul de pe frână. De regulă la motoarele Diesel îl opresc din start, însă de la Noua Clasă M şi de la Noul Mitsubishi Outlander am devenit mai precaut. Îl las mai întâi să văd cum se comportă şi abia apoi mă decid dacă-l anulez sau nu. La GLA a intrat repejor în funcţiune. Oprirea a fost ca şi cum aş fi răsucit spre mine cheia din contact, iar pornirea parcă a fost şi mai silenţioasă. Rămâne activat, aşa am decis.
Câtă generozitate!
GLA rulează impecabil pe asfaltul din oraş. Cutia automată schimba pe la 2.000 de ture şi mergeam tare liniştit. Mă bucuram de maşină, dar de ce oare să fiu eu în continuare liniştit? Nu mai bine apucam pe un drum ca de ţară dar în plin centrul Iaşului? Mai ales că planurile pe a doua zi nu prea includeau şi GLA-ul. N-am ezitat, doar e SUV, nu e doar Clasa A. Şi tot vineri am mai avut parte de un episod în care am văzut ce bine e să ai un SUV într-un Iaşi plin de găuri şi de lucrări care pornesc peste noapte, dar al căror final nu prea îl poate nimeni prevedea.
Aşadar, am început să urc o rampă destul de dificilă, în care nu încap două maşini. Gropi, denivelări, exact cum trebuie, însă GLA urca imperturbabil, iar suspensia filtra cu simţ de răspundere. Ca să vedeţi cât de mult te poate influenţa o maşină vă spun doar că, deşi urcam, m-am dat cât am putut pe dreapta ca să las un şofer mult prea grăbit să coboare. Manevrabilitatea maşinii m-a ajutat suficient cât să nu-i spun nimic când a trecut prin dreptul meu, dar am revenit pe traseu, când unui al doilea coborâtor nici nu-i păsa că eu mai aveam puţin de urcat. L-am lăsat şi pe el într-un moment de maximă generozitate şi mi-am continuat ascensiunea. Am revenit pe asfalt şi maşina a început iar să plutească pe şosea, iar la prima oprire am avut nevoie să deschid portbagajul. Parcă se cam opunea şi m-am prins că se deschide automat. La fel se şi închide, având un buton care îşi vede de treabă pentru ca tu să fii pe scaun atunci când este închis complet.
Prin oraş nu întâmpini nici un impediment. Am mai spus cât de manevrabilă este maşina, iar motorul şi cutia de viteze găsesc repede soluţia oportună pentru orice fel de călcare a acceleraţiei. Am întâlnit însă o situaţie când un SUV te scoate din impas. Pe câteva sute de metri o şosea fusese închisă şi trebuia să mergem pe trotuar. Un trotuar însă pe care parcă au trecut în ultimii ani numai tancuri, atât de distrus era. Foarte nimerit însă pentru ca GLA să te facă din nou fericit.
Şi tot vineri, dar noaptea, m-am minunat de lumina de pe praguri, dar şi de luminozitatea farurilor bi-xenon, care nu-ţi lasă practic nicio scuză că n-ai văzut la timp ceva pe drum.
Urci şi cobori după pofta inimii
Aproape toată sâmbăta urma s-o petrec fără GLA. Nu-mi prea pica bine asta, însă o veste primită dimineaţa l-a pus pe deplin în toate drepturile. Bucuria a fost mare pentru că ştiam că-l voi pune iar la urcat şi coborât dealuri. Despre cum se comportă la drum întins nu prea are rost să vă spun prea multe. Numai ce-i vedeţi forma ce se duce spre coupe şi să vedeţi cam pe unde se situează diviziunea notată cu 100 pe vitezometru şi v-aţi putea da seama că nu prea vă pot sta multe maşini în cale. Eu eram însă curios cum se va comporta pe dealuri. Bănuiam eu câte ceva. Probabil de asta nici n-am cuplat tracţiunea 4×4. Alternam însă drumurile de pământ cu unele zone acoperite cu iarbă, iar pe alocuri drumul era moale din cauza ploilor. Nu atât de moale cât să devină impracticabil, deşi şi pe acolo aş fi dus un pic GLA-ul. Am urcat şi-am coborât după pofta inimii, într-un confort deplin, fără însă să fiu nevoit să apăs vreun buton. Alte căţărări, şi mai dificile, rămân însă pe altă dată. Mie, pe moment, îmi era de ajuns.
Un pic altă maşină
Duminică era ultima zi cu GLA. Am rezistat eu până atunci, dar am apăsat şi butonul „M” şi am trecut la schimbat viteze cu ajutorul padelelor. Ai şi sfătuitor pentru un consum minim, însă abia acum am început să aud şi eu motorul. Dacă îl turezi prea tare cutia schimbă singură după 4.500 rot/min, însă schimbatul ăsta de la padele nu prea îmi este pe plac, aşa că am trecut pe „S”. Un pic altă maşină. Acceleraţia devine şi mai promptă, iar vitezele erau schimbate mult mai sus. Acum chiar că aproape orice depăşire devine floare la ureche. Acum maşina îşi arăta din plin veleităţile sportive cu ale sale jante pe 20 inch, însă n-am văzut consumul să depăşească 9 la sută, deşi pot spune că am tras un pic de ea.
Acum trebuia să mă lămuresc şi cam ce pretenţii are maşina la mersul prin oraş. Am mers cât de cuminte am putut şi dacă eu am putut obţine 5,4 litri la sută atunci chiar cred că se poate coborî fără mare efort sub 6, ceea ce pentru mine ar fi mai mult decât mulţumitor.