Galerie foto
Amintiri cu Discovery 3
In 2006, la traditionala de acum actiune de sfirsit de an pe care Grupul Tester-Casa Auto Iasi o organizeaza impreuna cu reprezentantii presei, am gasit intelegere pentru a merge pina in Tarcau cu Land Rover Discovery 3. De fapt solicitasem un model pe care nu-l mai testasem si atunci cind aflasem ca voi conduce Discovery 3 n-am fost din cale-afara de incintat. Masivitatea masinii si capacitatile sale off-road nu prea erau compatibile cu asteptarile mele pentru deplasarea pe drum drept, insa nici nu puteam banui ce avea sa se intimple. Masina a mers excelent on-road, suspensia pneumatica si motorul, pe cit de puternic pe atit de silentios, determinindu-ma sa-mi schimb repejor atitudinea.
Daca Discovery 3 merge atit de bine pe sosea, nici Freelander nu putea fi cu mult mai prejos. De data asta distanta pina la destinatie era ceva mai lunga, aproape 300 kilometri. Suficient pentru a ma putea edifica asupra modelului. Doar grija ca trebuia sa fac citeva poze cu masina cit mai curata imi mai lua din placerea de a ma afla la bordul lui Freelander.
Influente de la fratii mai mari
Daca exteriorul preia cite ceva de la fratii sai mai mari, Discovery 3, Range Rover si Range Rover Sport, interiorul este la fel de primitor ca si la celelalte modele din gama. Multe butoane pe consola centrala, fiecare cu utilitatea sa. Scaunele sint comode, dar n-am gasit din prima solutia pentru a aduce volanul intr-o pozitie favorabila. Am resimtit si lipsa cotierei pe acest nivel de echipare si citeodata am cautat ceva mai in fata schimbatorul de viteze. Instalatia de climatizare automata bi-zonala si-a facut repede simtita prezenta, iar CD-player-ul cu magazie pentru 6 CD-uri ofera un sunet cit se poate de agreabil.
Tineti motorul in cuplu!
Dar parca mai interesat eram de sunetul pe care-l ofera motorul de 150 CP, cuplat la o cutie de viteze manuala cu 6 trepte. Treapta a sasea nici macar nu aveam s-o folosesc, iar intr-a cincea am ajuns destul de rar. Insa colaborarea propulsorului cu cutia de viteze era ireprosabila, iar cind tii masina in zona de cuplu chiar ca nu prea cine sa-ti stea in cale daca vrei asta cu orice pret. Nu am fost totusi atit de interesat sa vad cit de tare merge, insa daca in treapta a patra ajungeam lejer la peste 130 km/h fara ca turatia sa se agite prea tare atunci e clar ca masina asta stie sa mearga si mult mai repede. Iar daca turometrul indica 2.000 rot/min atunci puteti fi siguri ca la orice apasare, oricit de fina, a acceleratiei masina se va napusti in fata ca scapata din chingi. Interesanta senzatia cind un model totusi greu este propulsat cu o asemenea forta de parca ar primi cite un bobirnac din spate.
Chiar am schimbat pe traseu in viteza a doua pentru a incerca o depasire in scurt, dar cind am apasat pedala de acceleratie masina nu s-a miscat cum am vrut eu si am renuntat la manevra. Nu eram convins insa ca-i vina masinii si pe drumul de intoarcere am repetat-o. Am avut grija ca schimbarea vitezei sa gaseasca masina in cuplu, iar cind am piscat acceleratia am depasit fara pic de emotie. Suspensia este confortabila si, chiar daca nu-i pneumatica, asa ca la Discovery 3, mie chiar mi-a placut. Freelander e un pic rigid, dar nu intr-atit incit sa resimti orice denivelare.
Manevrabila pe spatii mici
Freelander are ca si Discovery 3 sistemul prin care poti adapta capacitatile masinii la suprafata de rulare. Ii lipseste doar programul pentru off-road extrem, insa Freelander nici nu-i facut pentru asa ceva. Celelalte isi fac treaba cu constiinciozitate. Programul pentru suprafete noroioase chiar l-am incercat si masina se misca fara pic de efort. Cum spatiul pentru manevre era destul de strimt, masina chiar s-a dovedit manevrabila. Cind am coborit o panta destul de inclinata si pe alocuri inghetata m-am lamurit inca o data de eficienta sistemului care te asista la coborire. Il stiam de pe Discovery 3, insa acum i-am mai testat o data eficienta. Am urcat prin acelasi loc, cu curbe aproape ca acul de par, cind gheata era ceva mai pronuntata, insa Freelander s-a descurcat de minune si de aceasta data. Pe drumul de intoarcere chiar n-aveam ce descoperi, mai ales ca am avut parte de multi kilometri cu ceata densa. Am fost nevoit sa merg mai incet, insa acest lucru s-a repercutat asupra consumului. Daca pe prima jumatate de drum consumasem in medie 8,6 litri de motorina la suta de kilometri, am ajuns la Iasi cu fix 8 litri/100 km.
verdict autoplay
Freelander este un SUV pe care multi impatimiti ai acestei clase l-ar lua foarte serios in seama daca ar fi totusi ceva mai accesibil ca pret. Motorul este suficient de puternic pentru gabaritul masinii, iar colaborarea cu cutie de viteze este ireprosabila. Am simtit lipsa cotierei, dar interiorul este primitor, iar scaunele sint confortabile, lucru care chiar conteaza la deplasarile mai lungi.