Galerie foto
Sa ti se ofere la test Honda S2000 este o invitatie care se face o singura data si de aceea trebuie acceptata. Nu sint un fan al pozitiilor joase de condus si de obicei cind intru in masina spun ca urc la volan. Ei bine, in S2000 trebuie sa cobori, insa de cum m-am asezat pe scaun mi-am dat seama ca pozitia era confortabila. Nu doar ca scaunul oferea o sustinere laterala excelenta, ci ca raportat la inaltimea masinii pozitia era cea mai potrivita. Desi poate parea inghesuit, ai o senzatie de liniste data de faptul ca toate comenzile sint orientate spre sofer, sint vizibile, usor de reperat si de utilizat.
Motorul se porneste printr-o apasare de buton, S2000 fiind dotata cu cel mai puternic propulsor aspirat din lume. La doar 2 litri dezvolta nu mai putin de 240 CP, iar pe primii metri am remarcat doar suspensia ferma, nu rigida, si faptul ca schimbatorul de viteze, subtire, nu era prea comod de manevrat, dar mult mai usor ca la Ferrari. Masina era o mica bruta pe soselele Iasului, populate cu modele linistite, cuminti, ale caror motoare abia se auzeau. Cum sa le strici "somnul" turind S2000 la 9.000 de ture? Cunoscatorii normal ca intorc capul si ciulesc urechile pentru a auzi cum suna in realitate o masina la o asemenea turatie, pe cind ceilalti se simt deranjati si sint tentati sa creada ca s-a blocat acceleratia.
Cert este ca masina fuge ca vintul. Treptele sint tot mai greu de schimbat pe masura ce creste viteza. Si volanul este mai dificil de miscat cind vitezometrul se exprima in trei cifre. Decapotata, pe la 180 km/h nu te mai poti intelege prea usor cu ocupantul celuilalt loc, iar ca sa acoperi masina trebuie sa opresti, sa tragi frina de mina si apoi sa actionezi butonul responsabil cu punerea plafonului in miscare.
Am dus inapoi masina pentru a lasa si alti doritori s-o incerce, dar eram convins ca-i descoperisem undeva spre 40 la suta din potential. A doua zi, insa, testul avea sa continue.
Pe linie dreapta greu o poate intrece careva. Imaginati-va doar ca are sase viteze si se schimba undeva pe la 9.000, acolo unde incepe zona rosie a turometrului. Dar nici sa nu credeti ca in curbe trebuie sa reduceti prea mult ca sa schimbati intr-o treapta inferioara si sa luati cursa de la capat. Cam asa te simti in S2000. Ca intr-o cursa. Poate nu chiar de Formula 1, cu toate ca sasiul si sistemul de distributie de acolo provin, dar una care merita incercata. O fi masina lata si joasa, or fi si pneurile late, dar e clar ca e facuta ca sa se lipeasca de sosea. Iar cea mai buna proba este cind intri in curbe cu piciorul pe acceleratie, dar tocmai in curbe in care cu alte masini intri cu piciorul pus cu nadejde pe frina. Nici nu se clinteste, desi viteza de abordare nu-i chiar mica. Nu subvirare sau supravirare, nu se abate deloc de la ce-i dicteaza volanul. Sint convins ca puteam creste linistit viteza ca sa constat ca stabilitatea este identica, insa pentru strada imi aratase deja suficiente atuuri. Nici nu stii daca e masina de strada sau de circuit, cert este ca se descurca indiferent cum arata drumul, de parca l-ar sti pe de rost