Galerie foto
Un drum Iaşi – Bucureşti şi retur cu Fiesta, plus Bucureşti – Azuga, acolo unde maşina a fost lansată pe piaţa autohtonă, şi înapoi. 1.000 kilometri cu o maşină totuşi de clasă mică. De care clasă am spus? Mică? Cifrele acolo o trimit, dar cei 1.000 kilometri trebuie şi ei ascultaţi.
Instalaţie audio de clasă, nu mică
Întâlnirea cu Fiesta a venit la scurt timp după ce mă despărţisem de Kuga. Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr la Fiesta aceeaşi instalaţie audio, Sony, ca la Kuga. Cu Kuga am ascultat doar radio la drum întins, dar pentru Fiesta pregătisem un stick USB, pe care l-am pus din prima în funcţiune. Sunetul clar a umplut habitaclul de bună dispoziţie şi prea puţin mai conta vremea mohorâtă. N-am nimerit din prima cum să cânte muzica, dar văzând că încă pot fi făcute reglaje în privinţa calităţii sunetului chiar că mă puteam declara mulţumit. Suficient de mare efortul celor de la Ford de a asigura aşa o calitate pe clasa mică. Apreciasem acelaşi lucru la Mondeo facelift, dar chiar nu prea găsesc diferenţe care s-o ţină pe Fiesta ca în nişte chingi în clasa mică. Cel puţin nu la nivelul instalaţiei audio. Dar dacă Fiesta n-ar fi avut un sunet de sărbătoare, de petrecere, atunci nu prea şi-ar fi meritat numele.
Ce sprinturi devastatoare!
Spuneam de vremea mohorâtă, acompaniată de o ploaie cam surdă. Carosabilul a fost ud până aproape de Bucureşti, iar pe unde norii nu se hotărau să atingă pământul lăsau ceaţa să se ocupe de asta. Nu erau tocmai cele mai bune ingrediente pentru o călătorie destinsă, dar Fiesta avea cu ce să compenseze. Dotată cu cel mai bun motor al anului, 1.0 litri EcoBoost, care dezvoltă 100 CP, maşina se înscria uşor în competiţie şi cu modele din clasele superioare. Nu prea eram eu pus pe depăşiri, însă am mers şi cu 140 km/h, în condiţiile menţionate, fără pic de emoţii. Nu-i o viteză ameţitoare pentru teribilişti, dar la alte maşini, chiar şi din clasa medie, e drept, ceva mai vechi, nu prea aveam încredere să mai apăs acceleraţia. La Fiesta n-a fost cazul, deşi ar fi mers lejer şi mai tare. Nu era însă momentul pentru aşa ceva şi aţi înţeles că aveam în dreapta mea cel mai bun radar cu putinţă.
Motorul s-a dovedit silenţios până peste poate şi pentru că schimbam repede vitezele ca să ajung în cea maximă, a cincea. Nu rezist să nu vă spun că la întoarcere, pe porţiunile asfaltate omeneşte de pe centura Bacăului, am fost nevoit să depăşesc ceva camioane, iar liniştitul propulsor se transforma radical cum depăşeam 3.000 rot/min. Începea să sune aşa cum scrie la carte pentru un propulsor pe benzină, de parcă ar fi anunţat maşina din faţă că depăşirea este iminentă. Vedea acest lucru şi pentru că Fiesta are semnalizatoare şi-n oglinzile laterale, însă nu doar sunetul era cuceritor, cât mai ales sprintul devastator pe câţiva metri, absolut suficient pentru a depăşi în siguranţă. Chiar aşa face orice maşină mică?
Suspensia lucrează bine în oraş
Revin pe drumul spre Bucureşti şi am constat că suspensia este ireproşabilă pentru drumurile din oraş. Gropile ceva mai adânci, luate cu viteză mai mare, n-are cum să le ignore, în schimb dacă le treci cu mai multă grijă, atunci suspensia lucrează de te unge pe suflet. Absoarbe orice imperfecţiune şi îţi aduce un plus de linişte. Cu direcţia n-am avut deloc probleme, mai ales pentru că piciorul meu drept avea sprijin perfect în consola centrală. N-am avut şi viraje prea solicitante de încercat, dar şi frâna s-a comportat bine în condiţiile de carosabil ud. Am exagerat în unele situaţii tocmai pentru a o pune la încercare, iar răspunsul ei a fost ca al unui şcolar meticulos.
Şi iar ca să nu uit vă voi spune că mă întrebam ce-mi va spune spatele meu când voi coborî la destinaţie. O pauză de doar zece minute am făcut de la Iaşi la Bucureşti, însă când am coborât n-am avut nici un fel de semnal neplăcut. Scaunul şi-a făcut datoria, contribuind şi el la doza substanţială de confort pe care ţi-o oferă Fiesta.
Am ajuns la Bucureşti cu un consum sub 7 litri la sută în condiţiile în care n-am ţinut deloc cont de condusul economic. Iar asta chiar dacă eram sfătuit cu discreţie de un martor din bord care vrea să mergi cât mai rar la benzinărie.
A doua zi însă, rulând mult pe autostradă, dar nu cu mai mult de 140 km/h, consumul s-a îndreptat spre 8 la sută. Am ajuns la Azuga, acolo unde maşina a fost lansată pe piaţa autohtonă, mai repede decât m-aş fi aşteptat, pentru ca în următoarea să fie rezervată întoarcerii la Bucureşti şi apoi la Iaşi.
De data asta soarele mi-a acompaniat traseul, drumul era uscat şi am ajuns acasă cu un consum de 7 litri/100 kilometri.
Amănunte care fac diferenţa
Dar de data asta n-am mai ajuns pe lumină la destinaţie, aşa că am putut remarca şi farurile care m-au purtat pe drum fără să simt vreodată nevoia de ceva lumină în plus. N-am apelat la proiectoare, şi rareori la faza lungă. Practic n-am avut ce face cu ea. Dar sugestiv este faptul că am rulat măcar cu 10 km/h în plus faţă de cum aş fi condus în cazul unei maşini mici. Şi asta nu că m-aş fi grăbit, ci pentru că Fiesta îmi oferea încredere la discreţie.
Calitatea materialelor din interior, cât şi a finisărilor duce modelul restilizat peste clasa pe care o reprezintă din cauza dimensiunilor. Portbagajul m-a surprins şi el plăcut prin capacitatea sa de încărcare, dar revin în habitaclu şi trebuie să remarc grija celor de la Ford în privinţa detaliilor, poate a unor mici amănunte care să fie capabile să facă diferenţa.
Spuneam la început de noul Kuga şi veţi vedea acolo cât de mult mi-a plăcut display-ul albastru ce-mi amintea de cel digital de la Jaguar XJ. Şi la Fiesta este extrem de plăcut, blue-ice îi spune, dar nu mică mi-a fost mirarea să descopăr când rulam pe întuneric câte o fantă de lumină, discretă, difuză, dar care îţi arăta unde este torpedoul, unde sunt buzunarele din portiere din faţă şi dacă-mi aduc bine aminte am remarcat şi la Range Rover Evoque astfel de detalii. De la Aston Martin, alt brand, ca şi Jaguar şi Land Rover, aflat nu chiar cu mulţi ani în urmă sub aripa Ford, a luat grila frontală. O mai fi maşină mică Fiesta? Să nu uit nici de cotiera centrală, cu care sunt atât de obişnuit, de parcă aş fi avut-o şi pe prima Dacie. Acum însă mi-ar fi tare greu fără ea, însă Fiesta a punctat şi aici cu precizie.
Ce n-am testat, dar îţi pune la dispoziţie
Opţiunea MyKey n-am testat-o, dar clipul prezentat la Azuga a fost mai mult decât sugestiv şi chiar e bine de ştiut că Fiesta o are printre dotări. Povestea era cu tatăl care tocmai ce efectua pe cheia fiicei sale proaspătă posesoare de permis setările pentru a doua cheie. Controlul tracţiunii e bine să rămână activ, la fel ca şi Active City Stop, pentru că la orele matinale de venit acasă din club atenţia nu mai poate fi prea trează. Ajuns însă la viteza maximă, grijuliul tată a ales-o pe prima, aşa că fiica sa sau cui i-o încredinţa ea volanul nu va putea rula cu mai mult de 70 km/h. Pentru drumuri prin oraş în mod normal nici nu e nevoie de mai mult. Mai mult, poate fi setat şi volumul maxim al instalaţiei audio, pentru ca decibelii din club să nu se transfere chiar toţi şi-n habitaclu.
SYNC cică este următoarea generaţie de Bluetooth, dar marea sa găselniţă o reprezintă faptul că maşina ştie să sune singură la 112 în caz de accident şi să raporteze coordonatele pe care se află. Asta nu-i deloc de încercat, însă în SUA sistemul a salvat multe vieţi.
Şi câte o mai avea de spus Fiesta restilizată, însă ea nu prea are ce discuta cu multe dintre modelele din clasa mică. Cu puţine poate fi comparată şi tot la fel de bine poate fi comparată cu unele maşini din clasa medie.
Cumpărată poate fi cu 14.465 euro (TVA inclusă), cât costă modelul testat, dar dintre sumedenia de dotări aş mai remarca doar că se bucură de asistenţă la pornirea în rampă. Verificaţi şi constataţi că încă există SUV-uri care nu au o asemenea dotare şi apoi să mai spuneţi că Fiesta e maşină mică. Modelul testat avea şi pornire/oprire din buton, dar ştia şi să oprească motorul când aşteptam la semafor, asta ca să mai bifez câteva din nenumăratele opţiuni.