Galerie foto
Pariu cistigat pentru Fiat
Inca de cind am efectuat testul cu Linea imi zburau gindurile spre Bravo, masina care la ora actuala reprezinta cum nu se poate mai bine revirimentul constructorului italian. Daca nu chiar cu mult timp in urma se gaseau destui care sa-i cinte prohodul, iata ca Fiat a gasit calea cea mai scurta spre succes si, mai important, spre niste conturi bancare care sa-i dea siguranta. Regasind drumul spre inima clientilor a inceput sa creeze in cel mai pur stil italian si sa scoata modele dragute pe banda rulanta. Iata ca Fiat 500 a fost gratulat cu titlul de "Masina Anului 2008" in Europa si cu o sumedenie de alte rivnite premii, dar nici Bravo, protagonistul materialului nostru, n-o duce deloc rau.
Seducator din toate punctele de vedere
Poate va amintiti c-am spus de Linea ca interiorul nu se situeaza totusi la nivelul unui exterior armonios, care face din masina un sedan cit se poate de frumos. Cum am urcat in Bravo, insa, ce credeti ca m-a surprins intr-un mod cit se poate de placut? Ei bine, tocmai interiorul. Culori asortate pina in cel mai mic detaliu, materiale in ton cu clasa compacta la nivel ridicat de pretentii. Portiere captusite cu velur, consola centrala sculptata in detaliu, ceasuri la bord desprinse parca dintr-un model sport. Ce mai, o cu totul alta primire in habitaclu! Un habitaclu pe care nu-l vei parasi fara urma de regrete. Un interior nu neaparat vesel, nu neaparat ludic, dar macar prietenos, in care te simti bine chiar si cind nu-i treci pragul cu acest sentiment.
Utilitatea lui BLUE&ME
Iar sa gasesti chestii care mai de care mai utile nu-i decit un pas. Cotiera culiseaza pentru a-i gasi pozitia ideala, iar pe deasupra mai are si interiorul racit, numai bine pentru a mentine rece continutul unei sticle de jumatate de litru. Si locurile din spate beneficiaza de climatizare, iar scaunul soferului suporta, manual, citeva reglaje. Asta dupa instrumentele de reglare deja stiute, pentru ca mie mi-a fost suficient doar sa-l dau un pic in fata, dupa ce l-am gasit dat la maximum in spate, pentru a avea o pozitie comoda. Scaunul n-are o sustinere laterala excelenta, dar totusi nu ma aflam intr-o masina sport, chiar daca pe alocuri are citeva repere ce ma duce cu gindul la asa ceva.
Dar in interior eram tare nerabdator sa vad cum functioneaza gadget-ul cu care Fiat a facut mare vilva – Blue&Me. Linea pe care o testasem nu avea asemenea dotare decit optional, dar am gasit-o la Bravo. Si ce poate fi mai simplu daca in partea de jos a consolei centrale, pe care eu o vad impartita in trei zone, misti un pic spre stinga un capacel ce acopera un USB ca sa ai muzica la discretie? Ei bine, acolo trebuie doar sa introduceti un stick pe care sa aveti ceva muzica si instalatia audio imediat trece la treaba.
Nu va trebuie nici un adaptor, nimic in plus. Bravo are tot ce-i trebuie ca sa ascultati tot ce va trece prin cap si, bineinteles, e copiat pe stick. Niste banale mp3 sunau chiar bine, iar cealalta aplicatie a sistemului Blue&Me este legata de conectarea telefonului mobil prin bluetooth. Sistemul parca ti-l absoarbe cu tot cu agenda telefonica si cu destule aplicatii din meniu dupa ce ai introdus codul care le face compatibile si pe care sistemul ti-l ofera atit prin intermediul unei voci feminine ori ti-l afiseaza pe display-ul de pe bord. De fapt se pot lega conversatii in toata regula prin intermediul comenzilor vocale, iar sistemul iti va indeplini pe loc toate poruncile, bineinteles, legate de efectuarea sau primirea apelurilor telefonice.
Asteptari confirmate
De regula nu prea petrec atit de mult timp in interior pina sa pornesc motorul si sa plec in test, dar cu Bravo chiar n-am putut sa scurtez perioada in care am facut cunostinta cu ce se poate face inauntru. Dar a sosit si clipa sa pornim. Un ambreiaj foarte moale si cu o cursa lunguta pina sa urneasca masina au fost primele impresii, dupa care masina s-a inscris in trafic. Directia era setata pe "CITY", insa e prea fina pentru mine. As folosi-o doar in cazul unor manevre de parcare in locuri extrem de strimte, pentru ca in rest prefer una ceva mai rigida. Sau cine merge incetisor, eventual cu gindul la recorduri de consum in oras, poate sa uite de butonul de pe consola centrala care anuleaza aceasta facilitate.
Eu am lasat insa pe "CITY" cea mai mare parte a testului sa vad daca nu cumva imi joaca vreo festa, dar n-a fost cazul. Oricum, volanul se intareste la viteze mai mari, iar acceleratia face minuni cind turatia incepe sa se apropie de 2.000 rot/min. Poti depasi in siguranta pe distante mici si n-a trecut mult pina sa intru ceva mai tare in viraje. Suspensia, cam rigida, tine bine masina pe drum si exploatata cum ii place chiar iti da pina si unele senzatii de sportivitate. Suflul si-l pierde dupa 4.000 ture, dar pina atunci nu calci degeaba acceleratia. Ajungi fara pic de efort pe la 170-180 km/h, dupa care trebuie sa ai rabdare ca sa schimbi prima cifra. Dar poate ca nici nu-i nevoie, pentru ca la viteza mentionata se conduce fara efort, cu un impact deloc deranjant in habitaclu din partea curentului de aer creat.
Am tras cam fara mila de masina, insa consumul mediu n-a depasit 7,0 litri/100 kilometri. Am fost curios sa vad ce se intimpla si daca merg economic. Stiti ca nu-s adeptul acestui stil, dar am dovedit destula rabdare si am inghitit ceva kilometri schimbind vitezele prin zona 2.000 si dind dovada de multa grija pentru pedala de acceleratie. Insa multumirea a venit prompt, pe ecranul computerului de bord aparind un consum mediu de 5,6 l/100 km.
verdict autoplay
Am senzatia ca v-as mai fi putut spune mult mai multe despre masina asta. Mai multe despre ce se intimpla in interiorul pe care-l gasesc agreabil, dar va las sa mai explorati si singuri. Si tineti cont ca nu v-am zis nimic de exterior, insa liniile sale parca vorbesc, atit de armonioase sint. Motorul, care putea fi camuflat si mai bine, te ajuta cind ai mai mare nevoie de el si se intelege bine cu cutie manuala in cinci trepte.