Galerie foto
De la intrarea sa în grupul Renault, pe 2 iulie 1999 (data semnării contractului de
privatizare), Dacia a devenit un actor major al economiei româneşti. Astăzi, Dacia
este cel mai mare exportator al României şi compania cu cea mai mare cifră de
afaceri din ţară. La momentul privatizării, Dacia se confrunta cu probleme severe:
un aparat industrial uzat, o gamă de produse învechită, absenţa culturii clientului,
structură financiară fragilă, capacitate de inovare limitată şi o reţea de furnizori
depăşită. Stările angajaţilor Uzinei Dacia, în 1999, alternau de la entuziasm,
bucurie şi speranţă la nelinişte şi incertitudine. Dacia avea să devină o marcă a
Grupului Renault. Nimeni nu putea însă anticipa ce avea să urmeze…
15 ani de transformări și evoluţie
Gabriela Stoica, în prezent operator la Uzina Vehicule, departamentul Vopsitorie, lucrează la Dacia din 1990 şi îşi aminteşte că „era o bucurie peste tot. Ştiam că Renault producea maşini de calitate şi ar fi fost o realizare pentru Dacia. Aveam cu toţii aşteptări. Ne gândeam cum ni se vor schimba condiţiile de muncă, cum vom fi implicaţi în noi proiecte. Ne aşteptam să ne crească salariile, să se schimbe politica de resurse umane. Simţeam, cumva, că toate schimbările din fabricaţie vizau o performanţă durabilă. După 15 ani, Vopsitoria arată radical diferit. Înainte să vină Renault, caroseriile vehicul soseau pe lanţuri, astăzi vin pe sănii”.
Elenei Constantin, operator maşini unelte la Uzina Mecanica şi Şasiuri, i-a rămas în memorie strungul vechi, care imediat a fost înlocuit cu tehnologie nouă: „Cu utilajele de atunci nu aveam nici randament, nici calitate. Astăzi, una dintre priorităţi este calitatea maşinilor. Avem salarii bine plătite, condiţiile de muncă s-au schimbat, managementul este profesionist”. Elenei i-ar plăcea ca una dintre cele două fete ale sale să se angajeze la Dacia.
Atelierele de turnătorie aluminiu şi uzinare a pieselor pentru motoare şi cutii de viteze din cadrul Uzinei Mecanică şi Şasiuri au fost complet modernizate. Gheorghe Niţă este unul dintre cei mai longevivi angajaţi ai Dacia. Lucrează aici din 1980, iar poveştile sale pot fi adunate într-o carte. Prima oară a intrat în uzină în anul 1969, într-un program de stagiu, fiind elev la Liceul Industrial din Piteşti. A lucrat mult cu oamenii. În 1999 era şef atelier mentenanţă motor, iar astăzi este şeful atelierului de Uzinaj Carter Cilindri pentru motoarele TCe 90 (motor turbo, 3 cilindri, 0,9 litri). „Erau multe scenarii în rândul angajaţilor, cea mai frecventă întrebare era: ce model vor scoate? Personal, mă gândeam cum ne vom organiza, care vor fi condiţiile de muncă. Încă de atunci, securitatea la locul de muncă devenise o prioritate. Calitatea şi protecţia mediului ne-au fost impuse imediat. Astăzi, suntem o familie, ne-am legat în aceşti 15 ani. Avem echipe cu oameni valoroşi, care au fost formaţi la nivel internaţional, în uzine ale Renault. Trebuie să fim cei mai buni, pentru că există concurenţă. Îmi încurajez colegii să vină cu idei concrete de progres şi unele sunt remarcabile. Important e să-ţi apropii echipa, să îi vorbeşti, să îi explici, să o ghidezi. În fiecare dimineaţă fac vizita de teren. Am învăţat să ascult şi să anim echipa”.
Dan Titică, inginer în cadrul direcţiei Inginerie la acea vreme şi astăzi, la Renault Technologie Roumanie, îşi aminteşte cum privatizarea aceasta s-a mulat perfect acelor vremuri tulburi, „aveam primul semn de moarte clinică, producţia noastră nu se mai vindea, criza ne atinsese. Vechiul model Dacia, prin constituţia lui, nu mai corespundea noilor regulamente. Modul nostru de funcţionare, de management, era perimat. Vestea a generat entuziasm, însă aveam şi multe temeri, urma o reformă. Eram conştienţi că, dacă va veni un constructor internaţional, va avea de unde să aleagă, pentru că aveam competenţe, erau oameni bine pregătiţi, ingineri foarte buni. Am avut ocazia să plec în străinătate, pentru a-mi face o carieră, însă am refuzat. Trebuia să vină cineva care să ne valorizeze ştiinţa. Şi, da, a urmat marea transformare. Tehnic vorbind, aplicam acelaşi mod de funcţionare, însă luarea deciziilor era greoaie. Cu Renault am învăţat să argumentăm, să pregătim, să ne antrenăm şi să luăm corect decizia. Ingineria avea de-atunci potenţial pentru ce a urmat în 2006, când Renault a inaugurat Renault Technologie Roumanie. Nu ştiam că va exista un nou proiect de vehicul, luam în calcul că urmează să lucrăm pe modelele Renault. Când am lucrat la modelul SuperNova, pentru tot proiectul exista un singur calculator. Astăzi, dacă mă prinde o reuniune pe drum, mă opresc şi mă conectez”.
Impactul asupra comunităţii locale
Cei mai mulţi dintre angajaţii uzinei Dacia locuiesc la Mioveni (judeţul Argeş), „la petite ville de Dacia”, cum îi place să îl numească în pliantele de promovare turistică însuşi primarul acestuia, Ioan Georgescu. „Mioveni a evoluat odată cu Dacia. Aproximativ 6.000 dintre cei 34.000 de locuitori ai oraşului lucrează la uzină”, punctează Georgescu. Realizările Renault în România, pornind cu Dacia, au angajat în mod natural, eforturi semnificative pentru îmbunătăţirea vieţii comunităţii argeşene. „ Îmi amintesc că, în 1999, unii erau supăraţi, ca semn al neîncrederii în sistemul privat, alţii îşi vedeau viitorul. Oraşul parcă a explodat. A crescut turismul. Argeşenii sunt foarte atenţi la protejarea mediului înconjurător, iar acest lucru îl datorăm Renault. Avem multe acţiuni în comun pe teme de mediu. Dacia este astăzi motorul stabilităţii şi dezvoltării oraşului Mioveni”, a adăugat primarul oraşului Mioveni.
Cea mai densă şi dezvoltată reţea comercială din România
Dacia este marca auto simbol a României, brandul cu care se identifică ideea de mașină românească. Lider autoritar al pieţei auto din România (cu o cotă de peste 30%), Dacia este, în acelaşi timp, un succes internaţional, modelele sale fiind comercializate în 42 de ţări de pe patru continente. Gama Dacia cuprinde în prezent opt modele: Logan, Logan MCV, Sandero, Sandero Stepway, Dokker, Dokker VAN, Lodgy şi Duster.
Dacia s-a afirmat în ultimii ani drept cea mai dinamică marcă auto din Europa, înregistrând o creştere a vânzărilor de aproape 43% în primele patru luni ale anului 2014 în raport cu perioada similară a anului trecut. Principalele pieţe de export ale mărcii sunt, la începutul anului 2014, Franţa, Germania, Spania şi Italia.
În ceea ce priveşte România, Dacia şi-a consolidat poziţia de lider autoritar al pieţei auto interne, înregistrând, până la data de 30 aprilie 2014, vânzări în creştere cu peste 28% faţă de nivelul înregistrat în primul cvadrimestru al anului 2013.
Un atu important al mărcii îl reprezintă reţeaua sa comercială, care acoperă practic întreg teritoriul ţării şi care este, de departe, cea mai extinsă şi densă reţea din România. La începutul anului 2014, aceasta cuprindea 80 de showroom-uri şi 105 ateliere service.
În prezent, reţeaua comercială Dacia se află în plin proces de modernizare, vizând atât adoptarea unor standarde noi de prezentare, cât şi a unor servicii şi prestaţii adaptate aşteptărilor clienţilor. Noua identitate a reţelei Dacia va fi adoptată, treptat, în toate ţările de comercializare ale mărcii.