Eu unul chiar sufăr, şi n-am nici o reţinere să recunosc asta, cînd văd că succesul Programului Rabla oriunde în lumea asta a scos din impas sectorul auto. Dar parcă şi mai mult mă bucur cînd văd că acolo unde lucrurile sînt făcute logic, cum le-ar face orice om cu cap, rezultatele nu întîrzîie să apară. Necazul meu este legat numai de faptul că doar în România ne pregătim de un nou eşec, chiar dacă în ceasul al doisprezecelea ne-a arătat şi Nemirschi, ministrul Mediului, că n-are chiar degeaba cap pe umeri. Cînd chiar mă puneam pe dezlegat ce-a fost în capul său cînd a hotărît să acorde trei prime de casare pentru o maşină nouă, adică sa trimită deodată trei rable la casat, plecînd din start cu premisa că totuşi n-a judecat chiar rău, a venit şi ziua de 8 septembrie 2009. Nu-mi vine în cap mai repede altă dată de 8 ale unei luni decît cea din martie, dar asta din septembrie este clar una dedicată tuturor românilor şi asta m-a determinat să las în plan secund gîndurile lui Nemirschi.
Şi în editorialul din numărul trecut am vorbit tot despre cauzele care au condus la eşecul de pînă acum al Programului Rabla, mai ales că n-a reuşit să impulsioneze vînzările Aşa s-a întîmplat în toate statele care au raportat succese, pentru că acesta a fost principalul lor obiectiv: să determine, după multe luni de recul, o creştere a vînzărilor. Chestia cu grija faţă de mediu s-o lăsăm pe alt plan…
Cam lungă introducere, dar ce s-a întîmplat pe 8 septembrie 2009 are legătură cu Salonul Auto de la Frankfurt. Nu cel de anul acesta, pe care-l reflectăm cu generozitate chiar dacă autoplay s-a văzut nevoită să-şi reducă încă o dată, sper că pentru ultima oară, numărul de pagini, ci cel din 2007, cînd a fost semnată preluarea de către Ford a Uzinei Daewoo de la Craiova. Au trecut iată doi ani de atunci şi uite că europenizaţii americani s-au ţinut de cuvînt. Au spus că pe 8 septembrie 2009 vor arăta prima maşină produsă la Craiova şi pe 8 au arătat-o. Nici să nu cumva să vă treacă prin cap să credeţi că modelul cu pricina o fi fost construit cine ştie pe unde şi pus pe scenă doar ca să nu se facă ditamai firma de îs. Nici vorbă! Mai degrabă modelul o fi fost gata cu cîteva zile bune înainte, dar să întîrzîie nu cred că-i cazul.
Iar dacă începutul a fost deja întîmpinat cum se cuvine, nici nu vreau să mă gîndesc aici la toţi politicienii care s-au înghesuit să pozeze pe lîngă Ford, nu pot să nu fac legătura cu Renault, care a clădit în cel mai scurt timp cu putinţă din Dacia o marcă pe care străinii să ajungă să şi-o dorească mai mult decît românii! E limpede că Ford are totul planificat pe cîţiva ani buni încolo. A luat-o uşor, cu o cadenţă care să nu scoată oamenii transpiraţi leoarcă din schimb, dar ştie bine ce face. Şi va face din uzina de la Craiova încă un prilej de mîndrie pentru noi, românii, aşa cum a reuşit şi Renault. Va scoate nu peste mult timp un model cu totul şi cu totul nou, aşa cum au făcut francezii cu Logan, şi vor avea o implicaţie majoră asupra nivelului de trai din Bănie.
Deja un politician spunea că se aşteaptă ca Ford să contribuie cu 20% din exporturile României în 2010. Dacă punem tot atît de la Dacia ne dăm limpede seama cam cît reprezintă pentru România două investiţii făcute cu cap. N-aş vrea să mă mai lungesc cu toate implicaţiile pozitive pe care le va avea şi Ford, ci să accentuez încă o dată cît de mult are România de cîştigat de pe urma acestor două fabrici auto. Iar dacă tot are numai de cîştigat, iaca nu-l pot felicita pe deplin pe Nemirschi. S-a gîndi el cam la toate, numai la impulsionarea vînzărilor a rămas încă o dată corigent. Adică acolo unde chiar ar fi contat cu adevărat!