Nu pot porni fără să nu salut înmatriculările de autoturisme noi pe primul semestru din 2019, dar deja intru în conflict cu poate una din cele mai mari probleme ale limbii române, cea legată de înşiruirea negaţiilor. Poate nici n-ar fi trebuit să încep cu negaţii când eu aş vrea să-mi manifest bucuria că progresul maşinilor noi s-a apropiat la doar câteva zecimi de procent de 20%, ceea ce este mai mult decât consistent raportat la o perioadă similară a anului trecut considerată tot de bun augur. Au contat, fără îndoială, vânzările realizate prin Programul Rabla şi discuţia ar trebui să continue, dacă ea ar fi principalul subiect, pentru a descoperi dacă procentul va putea fi chiar îmbunătăţit în a doua jumătate a anului sau va trebui, ca la fotbal, să încercăm pe cât posibil să conservăm rezultatul, să-l menţinem cât mai apropiat de 20%.
Ca şi în 2018, se vorbeşte de omologări ce vor trebui înfăptuite şi care vor mai tăia din elanul înmatriculărilor, cum în discuţie trebuie neapărat adus din nou Programul Rabla, mai precis dacă va exista şi o a doua sesiune. Semnale spre un deznodământ pozitiv au apărut încă de când nu fusese epuizată prima tranşă de tichete şi o a doua rundă ar însemna, aproape cu certitudine, un final de an cu acceleraţia spre podea, în care nu ar fi deloc exclus ca 2019 să puncteze decisiv cu lovituri de graţie care să-l impulsioneze şi pe următorul.
O a doua etapă a Programului Rabla i-ar înghesui în showroom-uri pe cei care vor un cadou de Crăciun, aşa cum la runda de primăvară mulţi au vrut să-şi cumpere maşină nou pentru a pleca mult mai fericiţi în vacanţă. Sigur, o maşină nouă aduce şi o doză de siguranţă în plus, absolut necesară când te aventurezi pe şoselele patriei în care nu doar calitatea lor lasă de dorit, dar, din păcate, cam tot în astfel de termeni trebuie vorbit şi de câţiva parteneri de trafic. Din cauza câtorva certaţi iremediabil nu neapărat cu regulile de circulaţie, ci şi cu bunul simţ, n-ar trebui ştirbită plăcerea unei vacanţe în care maşina cumpărată joacă un rol semnificativ.
Chiar astăzi însă mi-a fost atrasă atenţia, din dreapta, prin oraş, că, deşi nu ne grăbeam, aşa cum mie mi se întâmplă mai mereu, tot am avut ceva de comentat la ce făcea şoferul din faţa mea. Am recunoscut că nu ne grăbeam, dar şi că tot nu pot trece cu vederea chiar şi micile greşeluţe pe care unii le comit fără să le prea pese de cei din jur. Aş vrea să am parte de surprize plăcute în trafic de să mi se roşească obrajii de ruşine când, în ciuda grabei, nu am frânat un pic să-l las să treacă în faţa mea nu pe cel care efectuează un viraj la stânga, ci pe unul care merge la dreapta şi, teoretic, n-ar trebui să aştepte prea mult. Încă mai cred că vom ajunge să avem fiecare dintre noi surprize din ce în ce mai plăcute, ceea ce ar fi benefic din toate punctele de vedere, pentru că încă mai sper că astfel de situaţii stă în puterea noastră să le rezolvăm, nu să le lăsăm în seama maşinilor autonome…