Galerie foto
100 kilometri cu o încărcare
Nissan Leaf este primul automobil electric al Nissan şi la nici trei luni de când e disponibil pe Bătrânul Continent şi-a şi adjudecat titlul „Maşina Anului” 2011 în Europa, o distincţie nemaipurtată până acum de o maşină atât de futuristă. Am fost la Geneva să-l testez şi am rămas cu un gust dulce-amărui, însă de atunci a fost încoronată şi cu titlul de „Maşina Anului” 2011 în lume…
Anul trecut, în martie, tot la Geneva, am testat Tesla Roadster (maşină sport electrică), mai apoi Renault Fluence Z.E. (sedan de familie electric), un prototip al lui Chevrolet Volt (maşina electrică cu generator pe benzină, de dimensiunile unui Chevrolet Cruze) şi automobilul pe hidrogen Opel Hydrogen4. Aşadar, Nissan Leaf este a cincea maşina ale cărei roţi sunt învârtite de energie electrică pe care o testez în interval de un an.
Nissan Leaf costă 33.000 euro în Europa, cu toate taxele incluse. Foarte important de reţinut! Acest preţ include şi bateria (24 kWh, 192 celule), care are o garanţie de cinci ani sau 100.000 km.
Fratele de alianţă al Nissan, Renault, prefera să vândă Fluence Z.E. cu 7.000 de euro mai ieftin, dar fără baterie, aceasta fiind închiriată cu plată lunară. În doar 30 de minute petrecute cu Nissan Leaf nu pot să-mi dau seama de prea multe, însă cred că e o experienţă relevantă în ansamblu. Iată de ce.
În primul rând mi se pare surprinzătoare silenţiozitatea şi relaxarea pe care mi le oferă maşina. E confortabilă, bine antifonată şi îţi e foarte uşor să te adaptezi la ea dacă ai mai condus până acum o maşină cu transmisie automată. Motorul de 109 CP (livraţi între 2.730 şi 9.800 rotaţii pe minut) e vioi şi îţi lasă un sentiment plăcut. Cuplul instant de 280 Nm livrat între 0 şi 2.730 rotaţii pe minut are o contribuţie deosebită în acest sens. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h se face în 11,9 secunde, o valoare rezonabilă având în vedere că maşina cântăreşte circa 1.550 kg.
Pentru că e un automobil electric şi deci nu vibrează, iar acceleraţia se face gradual şi plăcut, senzaţia de la volan e cu atât mai încântătoare. M-am lămurit şi cu autonomia. Micul joystick de comandă ce ţine loc de schimbător de viteze poate fi comutat în poziţia Drive pentru un condus normal sau în poziţia Eco pentru economie de curent şi, evident, performante mai reduse.
Când m-am urcat în maşină bateria era complet încărcată şi indica o autonomie de 159 kilometri în modul Drive şi de 175 km în modul Eco. După 7,9 kilometri parcurşi testul meu s-a încheiat şi… surpriză: s-au dus două liniuţe din baterie şi autonomia a ajuns la 98 kilometri în modul Drive, respectiv la 108 kilometri în modul Eco.
Deci 8 kilometri = 61 km la Nissan Leaf. În stilul ăsta autonomia ar fi de până în 30 de kilometri şi mi-e greu să cred că e aşa de mică. Am condus puţin agresiv, am intrat pe autostradă şi distanţa parcursă a fost mică. Probabil că autonomia reală e undeva pe la 100 kilometri.
În concluzie, Nissan Leaf e o maşină adevărată care mi se pare tare plăcută la condus, dar autonomia reală de cam 100 kilometri e mică pentru cifrele cu care suntem noi obişnuiţi acum.
Dar cine ştie… poate ne vom învăţa să reîncărcăm maşina în fiecare seară, ca pe telefon!