Galerie foto
Locul ii e pus deoparte
Nu stiu cit de pregatit este Iasul sa primeasca Lexus asa cum se cuvine. Nici Europa nu a adoptat inca Divizia de lux de la Toyota. Dar daca s-a impus cu atita autoritate in SUA e clar ca ramine doar o notiune de timp pina cind marca nipona sa fie apreciata la justa-i valoare.
Intr-o lume in care masini premium inseamna Mercedes-Benz si BMW, iar modelele japoneze sint primite, in general, cu oarecare reticenta, Lexus are o misiune delicata. Nu numai ca este japonez, dar atenteaza si la fisurarea unor veritabile mituri.
Cam mult tupeu. Cam prea repede vrea sa se impuna. N-are rabdare sa se aseze rabdator la coada si sa astepte momentul in care sa i se acorde o sansa. Stie c-o merita mai devreme, stie ca are ce oferi pentru cei ce stiu sa aprecieze, stie ca publicul sau este pus deoparte. Si ce mai stie oare? Testul efectuat avea sa aduca o sumedenie de raspunsuri la tot felul de intrebari.
Finisari de exceptie
Am urcat la volan intr-una din primele zile ale Auto Style Show 2006, manifestare care n-a fost tocmai pe placul impatimitilor de masini. Nu ma dadea afara din casa buna dispozitie, iar cind am urcat la volan mi-am amintit de Geneva. Nu mai avea sa treaca mult pina cind sa incep testul, dar trebuia sa ma familiarizez cit de cit cu comenzile vocale. Nu dau doi bani pe comenzile vocale la telefonul mobil, dar in masina chiar sint utile. E chiar simplu si eficace sa stabilesti temperatura din habitaclu fara sa apesi sau sa rotesti butoane. Trebuie doar sa-i vorbesti clar masinii si ea pricepe imediat ce are de facut. De fapt, ea te asista cu supunere si te ajuta in orice imprejurare.
Scaunele cu tapiserie din piele de buna calitate, moale, fina la atingere, te imbratiseaza de cum ai urcat, suportind reglaje pe douasprezece directii. Extrem de placute sint pernutele ce se umfla cu aer in spatar pentru a asigura confortul in zona lombara, dotare ce-si va dovedi din plin eficienta in deplasarile de mai lunga durata. Trei memorii vor tine minte pozitia scaunelor, dar si cea a volanului si a oglinzilor.
Eram nerabdator sa plec mai repede. Se innora amenintator, nu voiam sa merg pe o ploaie torentiala, dar avalansa de dotari nu-mi dadea pace. Si sint atitea… Iata ca la scaune am uitat sa va zic ca sint nu doar incalzite, ci si ventilate. Iar in zilele toride de vara, la un nivel rezonabil de ventilatie, chiar vor face toti banii.
Dadea sa picure, dar cind am ajuns cu inspectarea consolei centrale la sistemul audio, Mark Levinson, chiar nu puteam trece mai departe. Setari care mai de care pentru ca sunetul sa fie ireprosabil. Imagini pe display pot fi urmarite doar cind e trasa frina de mina, impropriu zis de mina ca se actioneaza doar cu piciorul. L-am butonat practic degeaba, ca l-am inchis ca sa pornesc motorul. Nu mai conta ca are magazie cu 6 CD-uri si DVD-uri, ca citeste MP3 si ca e Mark Levinson. Motorul era atit de silentios incit devenea clar ca trebuia sa aleg.
Dinamism rafinat
Chiar nu spui ca propulsorul e pornit. Am pretentia ca aud bine de tot sunetul motoarelor, dar asta chiar trebuia adulmecat pentru a-l percepe. Turatia la relanti era undeva sub 700 de ture, dar nici macar o vibratie nu-l trada ca el zumzaia nerabdator sa nu mai fie tinut in friu. Colaborarea cu transmisia automata se realizeaza fara cusur. La o calcare normala a pedalei de acceleratie, vitezele sint schimbate la putin peste 2.000 rot/min. Stiam de existenta unui buton care odata apasat pune la treaba intreaga putere a motorului.
Cealalta pozitie a butonului se foloseste pentru suprafete extrem de alunecoase, unde aderenta este foarte scazuta. Gheata e cel mai bun exemplu, dar IS 250 nu putea face minuni, asa ca mi-a ramas cealalta varianta la dispozitie. M-am hotarit sa calc brusc acceleratia pina la podea. N-a trecut un sfert de secunda si masina a zvicnit ca scapata dintr-un arc. Am lasat-o sa se desfasoare, am redus viteza, am apasat butonul cu pricina si la fel de consistent pedala de acceleratie. Rezultatul a fost impresionant. Pur si simplu m-am simtit propulsat cu o forta nebuna. Aproape a fost un soc. Unul placut, dar pe care n-am vrut sa-l mai repet, desi era destul de tentant. E bine sa stii ca masina are resurse nebanuite, dar sa le folosesti doar atunci cind este nevoie.
Rigoare si precizie pe sosea
La usurinta cu care masina dansa pe sosea mi-am adus aminte ca viteza sa maxima era cifrata la 225 km/h. Nu aveam de gind s-o ating, nici nu prea aveam unde. Traficul era suficient de incarcat, iar ploaia ce incepuse sa cada apasat nu prea era un factor incurajator nici macar pentru a cronometra in cite secunde se poate ajunge suta de kilometri. Totusi am trecut pe transmisia secventiala si am inceput sa schimb vitezele prin impingerea schimbatorului de viteze spre inainte, respectiv inapoi.
Am repetat de citeva ori manevrele, doar-doar de oi gasi loc sa ating o viteza ce sa inceapa cu "2", dar n-am avut nici o sansa. Insa la cit de usor ajungeam in zona respectiva a vitezometrului sint convins ca masina asta atinge lejer si 240 km/h. Cu cit am mers eu nu am simtit nici o vibratie, nimic in plus. Ba da, era ceva in plus. Ceva magnific. Ceva pentru care pina si cei care sufera ca viorile Stradivarius sint pe cale de disparitie si-ar gasi alinare. Motorul suna la peste 6.000 de ture de-a dreptul cuceritor. Dar am impresia ca totusi nu se forteaza prea tare. Nu rezist, si calc in continuare acceleratia. Stiam ce se va intimpla.
Mi se va taia alimentarea ca sa nu pot urca turatia dincolo de 7.000 de ture. Imi revin in citeva secunde, dar odata ascultata orchestra de sub capota era imposibil sa nu apelez la bis-uri. Unul dupa altul, intr-o cascada de curbe abordate cind mai pe interior, cind pe exterior, dar masina era de neclintit de pe sosea. Iar asta fara ca suspensia sa fie rigida. Ba chiar pot spune fara teama de a gresi ca este confortabila, inainte de tenta sportiva pe care o are IS 250 fiind o masina pusa in slujba confortului. Directia este ireprosabila, nefiind cu nimic mai prejos de finetea pielei in care este imbracat volanul, iar frina actioneaza cu maximum de promptitudine, in timp ce masina nu cunoaste nici o abatere de la traiectorie.
(de spart) Multe as mai avea sa va spun despre masina asta. Ba chiar am senzatia ca pot vorbi ore in sir despre ea. Eu sigur nu ma plictisesc, cum sint convins ca nici cunoscatorii n-ar trai un astfel de sentiment. Are atitea de oferit – pasiune, finete, rafinament, incit chiar merita bagata in seama si nu asezata la coada nimanui.
Verdict Auto PLAY
M-am oprit de citeva ori in timp ce scriam acest material pentru ca-mi dadeam seama ca n-am gasit ceva in neregula la aceasta masina. Nu-i perfecta, asta e clar, dar chiar nu stiu ce-as putea spune ca m-a nemultumit. Mi s-a parut ca la treapta maxima de ventilatie instalatia de climatizare nu avea suficienta forta. Stau si caut defecte, dar imi vin in minte alte si alte atuuri despre care nici n-am amintit. Dar nici nu vi le dezvalui, ca iar ma intind la vorba si n-avem de gind sa extindem, deocamdata, testul pe sase pagini. Si sa nu credeti ca daca n-am spus nimic despre cum arata masina in exterior nu mi-a placut. Dimpotriva, dar si aici ar fi atitea de spus, insa mai adaug doar ca am monitorizat consumul pe o distanta de fix 100 kilometri: 12,2 litri, la o viteza medie de 44 km/h.