Galerie foto
Cu 420 CP faci cam tot ce-ti trece prin cap
Intilnirea cu cele doua modele s-a petrecut intr-o dimineata de decembrie, cind iarna dadea sa-si arate primii colti. Cam dimineata pentru mine, insa ora a fost aleasa pentru a iesi cit mai repede din Bucuresti. Nu-s tocmai cel mai bucuros cind la 7,30 trebuie sa fiu in forma maxima, dar atunci era programata plecarea spre Sinaia. Un rosu tulburator m-a izbit de cum am dat ochii cu M3 si tare bine faceam daca l-as fi pozat atunci.
Era cam intuneric si mi-am zis ca voi gasi solutia pe traseu. Dar deja dupa primii kilometri masina a inceput sa se murdareasca, asa ca variantele mele se imputinau in ritmul in care bolidul avea sa inghita kilometrii. La volan a urcat nimeni altul decit Claudiu David, unul dintre cei mai talentati piloti de raliuri din Rom^nia, participant in acest an la citeva etape din WRC. Saracul, era cam suparat ca fusese lasat balta de sponsori dupa ce i se promisese ca-n 2008 va alerga la toate etapele din Mondialul de raliuri. Chiar si atunci se grabea un pic deoarece la cel tirziu ora 15 trebuia sa fie inapoi, pentru ca avea zbor spre Viena. Parea acomodat cu masina dotata cu un motor V8 de 420 CP! Seta mereu bolidul in ceea ce priveste puterea si suspensia. Conducea natural, chiar daca pina am iesit din Bucuresti mai mult stateam si ascultam motorul la relanti. "E o masina cumva normala, dar pina in momentul in care calci acceleratia", spunea Claudiu. Iar cind o calca parca toata lumea se trezeste dintr-o data la viata. Motorul incepe sa spuna ca-i place ce se intimpla si impinge masina spre viteze naucitoare. Cu masina asta chiar ca depasesti tot ce-ti trece prin cap, dar doar in conditii de siguranta, iar de lucrul asta, si nu numai, aveam sa ma conving atunci cind am facut schimb de locuri cu Claudiu. Dac-ati sti ce-am patit cu el…
Tineam gitul teapan, ca altfel…
In apropiere de Sinaia, la Comarnic, s-a facut plinul, pentru ca testele propriu-zise aveau sa pape benzina cit cuprinde. Am ramas doar cu Claudiu pentru a-mi arata tot ce poate masina pe un excelent traseu pe drumul Sinaia-Tirgoviste. Atinsesem 270 km/h pe o linie dreapta pina sa ajungem in Sinaia, dar foarte impresionat chiar n-am fost, pentru ca asteptarile sint si ele pe masura numelui masinii.
Ce-i drept, atunci chiar mi-a sarit de tot somnul, dar si cind a inceput virtejul prin viraje si ace de par chiar ca devenea atractiv. "Dar drumul e cam denivelat totusi", am apucat sa-i spun. "E foarte bun ca sa vedem de ce-i in stare masina", mi-a raspuns. Parca zbura, nu alta. Claudiu conducea impecabil. Asa cum nici pe strada n-a avut nici cea mai vaga idee de teribilism, nici acum nu dadea impresia ca merge aproape de limita. Avea totul sub control si intr-un viraj a cam intors masina. "Vezi daca-i dai mai mult decit trebuie?". Mai mult, sint convins c-a vrut sa-mi arate ce se poate intimpla daca exagerezi sau pur si simplu nu stii ce sa-i faci decit c-a scapat-o fara sa vrea.
Apoi a mers impecabil, ca intr-o cursa imaginara contracronometru. Asa este el obisnuit sa mearga, ca doar nu degeaba a ajuns sa concureze in WRC. Eu ma fortam sa tin gitul cit mai teapan, ca-mi zbura capul in toate directiile. De miner ma tineam cu mina dreapta de si acum cind scriu mai am urme, insa senzatia de putere era minunata. Motorul suna sublim. Stabilitatea era de exceptie. Derapajele controlate in curbe m-au dat gata, la fel cum s-a intimplat cind a intors fara efort masina in loc. "Nu doar fuge masina asta, ci si frineaza intr-un anume fel…", a adaugat singurul pilot rom^n care a concurat in WRC in 2007. La vitezele pe care le atingea, efectele frinarii resimtite in habitaclu nu erau deloc violente, distanta de frinare era mult mai scurta decit o puteam anticipa. Abia asteptam sa urc la volan, dar mai intii trebuia sa le arate si celorlalti doi colegi jurnalisti ce poate masina.
Incalzire cu o minunatie de motor Diesel pe Seria 1 Coupe
Nu m-am plictisit deloc pina atunci, pentru ca am urcat in Seria 1 Coupe. Era o incalzire numai buna pentru intilnirea cu M3. Tare frumos coupe-ul, iar faptul ca avea kit sport imi dadea ghes sa trag un pic de el prin curbe. Motorul suna senzational, avea 204 CP si te lasa sa faci ce vrei cu masina. Dar ceva parea in neregula. Prea avea forta masina asta de la turatii joase si ceva mai tirziu decit ar fi trebuit m-am luminat. Era un propulsor Diesel! Iar eu am pretentii ca stiu sa ascult motoarele. Ei bine, iata ca mi-au trebuit citeva zeci bune de secunde pina sa ma dumiresc. Dar ce motor! 2 litri si 204 CP.
O minunatie! Sint multi constructori care nu se pot lauda cu motoare pe benzina atit de silentioase, iar asta pe care-l aveam sub capota era Diesel. Ce suflu avea si peste 4.000 rot/min! N-am condus mult, dar suficient cit sa-mi dau seama cit de bine este cu atita putere sub talpa. Am mers dupa bunul meu plac, am intrat cit de tare am vrut in curbe, am iesit din ele tot cum am vrut eu. Masina nici nu s-a clintit de pe traiectoria impusa. O ajuta si toata electronica din dotare, dar eu n-am avut deloc emotii. A fost un traseu minunat, pe care am facut ce-am vrut. Masina a raspuns admirabil. Dar asta era doar incalzirea. Urma sa urc la volan in M3. Putea fi ceva mai frumos?
Lectie de condus in siguranta
Si a sosit si clipa mult asteptata. Claudiu era deja in dreapta. Am urcat si am inceput sa-mi reglez scaunul, oglinzile, chestii de rutina. Nu si pentru pilotul de raliuri. "Cum iti reglezi scaunul?", ma intreaba el. Neobisnuit sa mi se ia mie interviuri am raspuns ceva cu piciorul pe ambreiaj. N-a fost prea multumit. "Uite, mai trage un pic scaunul in fata, ca atunci cind apesi complet ambreiajul piciorul sa nu fie prea intins". Am vrut volanul mai sus, iar aici era alta verificare. "Cind intinzi mina pe volan trebuie sa-l atingi cu incheietura", m-a sfatuit Claudiu. La oglinzi nu s-a amestecat, asa ca puteam pleca. Aveam 420 CP sub capota si eu stateam sa reglez scaunul… Am plecat tare, am schimbat a doua pe la vreo 7.000 ture, am dat si a treia si prindeam viteza. "~ine ambele miini pe volan!", m-a avertizat, desi inca nu era nevoie si de mina dreapta. "Miinile nu se afla amindoua pe volan decit atunci cind schimbi viteza!". Am intrat eu tare in primele viraje, iar masina se comporta ireprosabil. "Nu e bine. Intri cu viteza prea mare in curbe si esti nevoit sa frinezi. Prea te napustesti asupra virajelor". Avea perfecta dreptate. Dar aveam si eu dreptatea mea. Aveam la dispozitie vreun sfert de ora ca sa vad ce-i cu masina asta. Dar imi era clar ca pilotul nu avea nevoie de senzatii tari din dreapta soferului. E singurul pilot din cei cu care s-a vorbit ce a acceptat sa stea si-n dreapta. Ceilalti au zis ca arata jurnalistilor cum se conduce M3, dar nici unul nu s-a incumetat sa stea in dreapta. Asta aveam, insa, sa aflu mai tirziu…
N-a mai ramas timp si pentru viteza!
Si a inceput teoria. "Frinezi usor inainte de curbe, eventual retrogradezi intr-o treapta inferioara. Apoi accelerezi usor si iesi mai tare din curba". Iar avea dreptate si sa stiti ca el chiar asa conduce. Asa si trebuie, stiam bine, dar eu aveam prea putin timp de mers cu M3! Am ajuns intr-un ac de par si trebuia sa rotesc foarte mult volanul, dar cum tineam eu miinile eram cam la limita. "Nu-i bine cum ai facut. Daca mai trebuia rotit un pic? Nu mai aveai de unde". I-am raspuns ca la curba asta nu mai era nevoie, iar daca mai trebuia ma orientam eu din timp. Deloc nu era multumit de raspunsurile mele. "Trebuie sa conduci corect si apoi sa te gindesti la viteza. Trebuie sa conduci corect ca sa mergi in deplina siguranta". Total de acord.
Mi-am zis ca e timpul sa merg cum vrea Claudiu.
Am incetinit cind trebuia la curbe, am schimbat vitezele si la sugestia sa, am accelerat cum voia el. Am facut schimb de miini cum voia la acele de par. Incepeam sa ne intelegem. "Asa da!". Mi-a zis sa intorc acolo unde am loc si l-am avertizat ca voi intoarce exact ca el, dintr-o miscare. "Incearca!", a fost un raspuns cumva neasteptat. Normal ca n-am incercat, dar era clar ca un pic de incredere ca nu-l duc in prima prapastie tot capatase. "Ei, acum poti sa vezi si ce poate masina asta. Calca acceleratia pina la capat!". Credeti c-am asteptat si alta invitatie? Deloc. Am calcat pina a intrerupt alimentarea, am schimbat a treia. Mai aveam un pic si cred ca zburam, asa se napustea masina asupra drumului. Dar iar veneau curbe, iar intilneam tiruri. "Acum ai frinat cum trebuie, ai iesit bine din curba. Chiar si miinile le schimbi ca lumea. E cu totul altceva decit la inceput. Acum, daca am mai avea timp, cu tine as putea lucra si la viteza".
Dar timp nu mai era! De asta imi era frica si tocmai de asta n-am scapat. Iar un M3 cine stie cind voi mai prinde la un test…