Galerie foto
Un sedan reusit
Noul Honda Civic Hatchback chiar ca a zdruncinat din temelii designul in clasa compacta. Imaginatia baietilor de la Honda nu s-a oprit doar asupra exteriorului, ci si in habitaclu au trimis la plimbare toate principiile si conceptele folosite pina atunci de constructori.
Cind a venit si rindul sedanului era evident ca nu se putea iesi pe piata cu o versiune anosta de caroserie, ceva care sa-i multumeasca doar pe cei ce voiau si mai mult portbagaj si, la prima vedere, nu sint prea interesati de cum arata masina. Civic sedan trebuia sa fie pe masura hatchback-ului. Se stia la fel de bine ca atitea laude cite a adus hatchback-ul atitea critici ar fi putut atrage sedanul daca n-ar fi fost unul reusit.
In exterior, nu avea cum sa se pastreze legatura cu hatchback-ul. Unghiurile ascutite, desenate parca sa-i intepe pe cei care nu merita sa-l atinga, au fost inlocuite cu linii mai domoale, asa cum sta bine unui sedan. Nu-i la fel de agresiv ca Accord, modelul imediat superior din gama Honda, dar pare pe gustul clientilor de sedan de clasa compacta dusa la granita superioara ce-l desparte de segmentul mediu. Nu debordeaza de originalitate, precum hatchback-ul, ci a preferat un design ceva mai linistit, dar extrem de armonios. In interior, insa, au fost imprumutate multe dintre atributele versiunii in cinci usi. Volanul a ramas micut, iar bordul este conceput sa faca fata rapid oricarei solicitari din partea soferului.
Nervos, ca si hatchback-ul
Hatchback-ul pe care l-am testat avea un motor pe benzina de 1,8 litri, care dezvolta 140 CP, aceleasi date intilnindu-le si la sedan. Diferenta o reprezenta transmisia. Daca la hatchback aveam cutie manuala, excelent etajata, acum eram curios sa vad cam cit de sportiv o fi sedanul cu cutie automata.
In ultimele luni am tot avut parte la teste de masini cu cutii de viteze automate si incet-incet cred ca voi deveni adeptul lor, mai ales in aglomeratiile care se formeaza in oras. Fiind vorba de Honda, am cam uitat de radio-CD-ul cu mp3 si am preferat sa ascult propulsorul. Extrem de linistit la relanti, se agita imediat cum ai apasat pedala de acceleratie si infinge imediat masina pe sosea daca-i impui acest lucru. Cutia de viteze reactioneaza prompt la impulsurile pe care i le oferi. Cind vrei sa schimbe viteza la turatii mai inalte isi da imediat seama daca talpa ta devine mai grea, iar daca te gindesti la consum schimba undeva la 3.000 rot/min, dar pentru asta nu trebuie sa bruschezi acceleratia. M-am uitat si eu la consum si dupa primii metri prin oras computerul de bord imi scria in jur de 15 litri/100 kilometri. Nu puteam fi sigur ca nu voi vedea si mai mult, dar sigur eram ca voi incheia testul cu o cifra mult mai rezonabila.
Cu acceleratia la podea
Traficul extrem de aglomerat ma cam tinea pe loc, dar consumul deja scazuse sub 10 la suta. Deja era clar ca situatia este sub control. Desi nu voiam, trebuia sa merg incetisor, iar cind mi-am aruncat ochii pe cadranul computerului de bord am vazut 7,3 la suta. Deja era prea bine pentru o masina pe benzina de 1,8 litri. Gasind cite o bresa prin trafic am mai accelerat si consumul a depasit 8 la suta. Dar deja vitezele erau schimbate pe la 6.000 rot/min, asa ca era cit se poate de normal ca sa se ridice consumul.
Am stat cu pedala de acceleratie la podea, dar cind motorul abia incepea sa se simta in largul sau eram nevoit sa frinez. Se auzea cam mult zgomot inauntru la viteza mare, dar copacii erau bine de tot pusi la incercare de un vint ce sufla cu destula consistenta. Am urmarit mai tirziu daca tot asa zgomot intilneam, insa fara vint situatia este cu totul alta. Abia dupa 150 km/h apar ceva semnale ale curentului creat, dar la aceasta viteza calutii de sub capota abia daca isi zburlesc putin coama. Tare le mai place atunci cind sint pusi la treaba! Mare parte din test am petrecut-o cu acceleratia la podea si promptitudinea cu care reactioneaza masina la solicitari este remarcabila.
Am intrat in tot felul de viraje fara emotii si cu tot felul de viteze, insa directia se impaca minunat cu suspensia si masina se aseaza fara sa cricneasca pe traiectoria impusa. Poate am exagerat putin cu contactul dintre pedala de acceleratie si podea, insa nu exagerez cu nimic cind va spun ca am incheiat testul cu un consum de 9,8 litri/100 kilometri. N-am nici cel mai mic gind sa va influentez in vreun fel, dar va spun ca la cit am fortat masina consumul chiar ca este mai mult decit rezonabil. De multe ori placerea de a conduce trece si prin rezervor, insa nu-i cazul si aici, unde ca sa auzi motorul cum se bucura de libertate atunci cind depaseste 5.000 rot/min nu esti conditionat de vizite prea dese la benzinarie.
verdict autoplay
Poate suna mult prea pretentios cind spun ca este o masina reusita. Designul sau exterior atrage privirea, mai ales daca este insotit si de culoarea potrivita. Masina testata, daca mai e si scaldata in soare, atunci chiar ca e ca si cumparata. La cit de usor se conduce si cit de sic este in interior este apreciata si de doamne, pentru ca barbatii stiu bine ce poate un Civic. Chiar daca e Sedan.