Fața este de Mazda, inconfundabilă. Parcă-i un bot de rechin. Design reușit și din lateral, doar spatele poate isca discuții. Nu neapărat controverse. Există poate un unghi din care parcă nu l-ai înțelege, parc-ar fi un pic prea ascuțit, parcă l-ai fi vrut ceva mai fin sculptat, dar cum te-ai mișcat revii la sentimente dintre cele mai plăcute. Iar când deschizi capota portbagajului vei reveni la zâmbetul cald care-ți însoțește turele liniștite în jurul bolidului. Nu-ți va mai păsa de tușele de design, vei merge pe mâna inspiraților proiectanți, și te vei grăbi să urci la volan, să ajungi într-o lume pe care Mazda ți-o oferă cu generozitate. Pentru că impunătorul SUV nu doar te va duce dintr-un loc în altul, ci îl preocupă și cum va face acest lucru, care va fi starea ta pe timpul călătoriei.

Mașina merge ireproșabil. Foarte bine insonorizată, nu se aude mai nimic din exterior. Suspensia este nu doar bine reglată, ci absoarbe cu multă grație orice denivelare, oricât de neînsemnată. La început chiar am deschis geamurile să mai las să intre și câte un pic de zgomot, dar când le-am închis parcă am revenit într-o capsulă pe care o creezi cu ajutorul imensului display de 26 inch ce se întinde între ocupanții locurilor din față, dar nu ca să-i despartă, ci să-i apropie și mai mult.
Ca șofer aveam acces cam la două treimi din display, totul se setează, totul se reglează, totul se personalizează după bunul plac. Eram cumva obișnuit de la Mazda 6e, m-aș acomoda repejor, deși încă mai duc dorul butoanelor. Putere la discreție, peste 250 CP, iar când rulezi în modul SPORT nici n-ai spune că pilotezi o mașină lungă de 4,85 metri.


Nu te poți acomoda chiar din prima cu oglinzile digitale ce preiau imagini de la camere. Nu mai sunt oglinzi, ci display-uri ce înlocuiesc oglinzile. Oglinda retrovizoare este la locul său, în timp ce lateralele au fost amplasate în colțurile superioare ale portierelor, în vecinătatea camerelor montate pe aripi și în continuarea gurilor laterale de ventilație. Primul semn de prietenie vine când semnalizezi pentru a schimba banda de deplasare. Oglinda laterală se înclină spre sol, oferind vizibilitatea ideală pentru a putea efectua manevra în condiții depline de siguranță. Dacă mașina din spate de pe cealaltă bandă părea mult mai apropiată, coborârea imaginii venea cu poziționarea respectivei mașini ceva mai în spate, probabil la distanța reală. După câteva manevre ești deja acomodat. Garantat.
Butoanele de pe volan îți asigură câteva comenzi ferme, dar cu meniul atât de bogat chiar e nevoie de acomodare. Trebuie parcurs opțiune cu opțiune pentru că nici nu știi ce poți să descoperi sau să ratezi ceva ce ar putea să facă diferența! Informațiile necesare sunt proiectate pe parbriz, portierele se deschid din buton și ele sunt lucrate cu maximum de atenție, cum și scaunele sunt veritabile sculpturi. Pe bancheta din spate, încălzită și ventilată, se poate călători confortabil, spațiu pentru picioare este din belșug, iar podeaua plată face și mai accesibil locul din mijloc. Portbagajul încăpător promite suficiente soluții pentru călătorii mai lungi.


Sunt tentat să încep o înșiruire de dotări care mi se par mie importante, cu tot felul de exemple din trafic, dar parcă le-aș nedreptăți pe celelalte, care n-ar fi cu nimic mai prejos și poate că pentru altcineva sunt chiar mai importante. Aminteam mai sus că parcă ai fi într-o capsulă în habitaclu, dar am omis să vă spun că geamurile din față sunt duble.
Mașina testată este configurată la nivelul Takumi Plus, care costă 49.970 de euro (cu TVA). CX-6e promite o autonomie de circa 500 kilometri în regim combinat, așadar peste 600 prin oraș. Bateria are o capacitate de 78 kWh, iar eu prin oraș am mers cu un consum mediu apropiat de 17 kWh/100 km. Nu-i deloc rău pentru o mașină de peste două tone și pentru pornirile mele de pe loc ca să mă conving că poate să atingă 100 km/h în mai puțin de opt secunde. Nici măcar n-am trecut în modul SPORT, n-am simțit nevoia de mai multă prezență de spirit. Sprinturile erau irezistibile, nu lungi, însă pline de senzații plăcute și de confirmări. Iar până la urmă am ajuns tot la plăcerea unui condus fără sincope, fără obiective de neatins.

O mașină masivă, dar totuși suplă, cu alură de coupe, cu geamuri fără rame, o mașină modernă, plină de tehnologie, cu care până și nostalgicii după butoane se vor acomoda și, mai degrabă mai repede decât mai târziu, o vor îndrăgi. Iar amănuntele ce le-ar putea lungi perioada de acomodare nu este deloc exclus să le elimine pe loc doar din setări și am curaj să afirm că în câteva zile vor ajunge să se felicite pentru achiziția făcută. Până și mie mi se pare un preț decent, iar cine vrea să mă contrazică să parcurgă lista cu dotările Takumi Plus și s-ar putea să nu treacă nici de jumătate și să-mi dea dreptate. Eu am punctat doar câteva, la fiecare rând scris îmi mai aduc aminte de câte ceva, dar numai viitorii proprietari vor avea privilegiul să le descopere în tihnă pe toate și să se bucure din plin de ele.

Citiți și: Mercedes-Benz Clasa C facelift: mai rafinat, mai agil, mai digitalizat!
