Mazda propune cu mult curaj o mașină electrică într-o clasă pe care de ani buni am numit-o pe cale de dispariție. Mazda 6 era o mașină excelentă, dar se încadra în clasa medie într-o vreme în care sedanurile elegante și confortabile rezistau în ofertele constructorilor premium sau dacă erau deja ancorate puternic în sufletele românilor. Mazda 6e nu este însă un sedan mediu și rivalizează oricând cu un model premium, ba chiar îi va pune probleme mari când se va ajunge la a scoate prețurile pe masă!

Știți bine că mă acomodez în primele minute de mers cu orice mașină, dar la Mazda 6e n-a mai fost posibil. Nu mai spun că am avut parte de o ploaie veritabilă de toamnă, cu nori și ceață de parcă voiau cu orice preț să atingă mașina pe care nu ezit s-o cataloghez ca desăvârșită în privința designului exterior. Linii fluide, armonioase, fără colțuri inutile, o senzație de tot unitar în ciuda lungimii de aproape 5 metri! Atractivă de oriunde ai privi-o, dai de un volan mic cum ai intrat în interior, de un cadran de bord digital, relativ mic, dar cu o rezoluție atât de bună și atât de bine structurat încât n-ai nevoie de nimic altceva.


Dar v-am zis că de data aceasta n-am mai avut cum să parcurg acomodarea în timp ce părăseam zona dealer-ului Casa Auto, din Calea Chișinăului, showroom unde poate fi găsită Mazda în afara celui de la Casa Auto Valea Lupului. 6e nu are buton de pornire a motorului, nu are nici vreo manetă pentru ștergătoare, iar ploaia nici nu se gândea să contenească! Schimbător de viteze în dreapta volanului în loc de manetă pentru ștergătoare, pe care nici în stânga nu o găseam, deoarece acolo era semnalizarea. Iar acea manetă nu urcă sau coboară și stă acolo pentru semnalizare, ea doar urcă dacă ai depășit „piedica” pentru cele trei semnale și revine la mijloc. Eu am cam rămas de câteva ori cu semnalizarea pusă și nu-s prea mândru de asta, mă mai consolez că n-a durat mai mult de câteva secunde.

Nici butoane pentru reglarea oglinzilor laterale n-am găsit, așa că era momentul să-mi ridic puțin ochii spre dreapta și să privesc în ochi imensul display central. Acolo găsești tot ce-ți trebuie, deși mai sunt butoane și pe volan care-ți scurtează la maximum navigarea prin bogatul meniu. Este nevoie de ceva acomodare cu meniul, sunt atât de multe opțiuni încât viitorii fericiți proprietari probabil că abia după vreo lună de utilizare intensă vor putea spune că s-au acomodat binișor cu noua lor mașină.

Am descoperit repejor ce mă interesa pentru a mă putea pune în mișcare, am zărit prin meniu și chestii ce meritau mai multă atenție, cum ar fi gesturile pe care mașina le înțelege și le execută imediat, și cine știe ce mai era de descoperit, pentru că bătăliile dintre mașini se poartă deja și se vor înteți și pe pixelii display-ului central.

Dar Mazda n-a mizat mai mult decât îi impunea tradiția pe zona de tehnologie și a oferit o mașină care să stârnească emoție. Deși tăcută, vibrează doar în zona volanului când depășești banda ta de deplasare, în rest tace și face. Am dus-o prin locuri în care de obicei am parte de mici sesiuni de „rodeo”, dar 6e își adună toții metrii și se strânge ca într-o carapace ce interacționează doar tangențial cu denivelările întâlnite pentru a se destinde ulterior și a se desfășura în deplina sa splendoare.

Am mai atenuat din ploaie cu excelenta sonorizare, dar nu prea puteam atenua din traficul încetinit de precipitațiile destul de abundente. Rare, prea rare, au fost ocaziile să pot rula în modul SPORT, pentru a simți din plin forța motorului electric de peste 250 CP, dar și când am sprintat am simțit mașina cu tracțiune spate ca pe o săgeată care mereu își atinge și cea mai îndrăzneață țintă. M-am bucurat de condusul acela relaxat, doar cu mâna stângă pe volan, pe care-l folosesc atunci când mașina mi-a cucerit încrederea. Degetul arătător așezat cam la ora 7 pe cercul cu logo-ul din mijlocul volanului, arătătorul, mijlociul și inelarul pe zona de butoane din stânga, iar cel mic îmbrățișând volanul în două culori, poziție a mânii care permit doar câteva grade de rotire pentru că direcția este atât de precisă încât apărea și mâna dreaptă doar la viraje ceva mai strânse.

Am tot căutat pe dealurile din jurul Iașului culorile toamnei și, poate și din cauza întunericului, nu prea le-am găsit. Sau poate nu le-am văzut, așa cum n-am văzut că de fapt erau atât de aproape de mine încât mă învăluiau în habitaclu, așa că deja aveam ce îmi trebuia la mașina care costă 46.990 de euro (cu TVA), mașină ce poate fi achiziționată cu o reducere de 2.000 de euro, adică la 44.990 de euro. Îmi amintesc însă că am mers cu un sedan premium ce costa dublu, așa că prețul pentru Mazda 6e este chiar rezonabil, iar mașina merită comparată cu orice alt model pe care intenționați să-l achiziționați.

N-am spus nimic de eleronul ce se ridică la viteze ce se apropie de trei cifre, nici de plafonul vitrat ce a fost de mare efect într-o zi mohorâtă, nici de răcirea pentru încărcarea wireless, iată că-mi dau seama că nici de consum n-am vorbit. Nu m-a preocupat prea tare, n-am mers prea mult prin oraș ca să obțin unul mic, n-am avut nici pe unde sprinta după bunul meu plac, dar tot am mers destul pe la viteza maximă din afara localităților și am văzut afișat un consum mediu de 17 kWh / 100 kilometri. Bateria de nici 70 kWh asigură o autonomie de peste 400 kilometri, prin oraș trece și de 550 kilometri, unde veți putea rula cu aceeași lejeritate ca și cum ați conduce o mașină mult mai mică, singurul său „defect” fiind că nu se va putea „strânge”, cum am spus mai sus, cât să încapă într-un loc de parcare sub 5 metri!

