Galerie foto
Tabla groasa, greu de indoit
Pe linga grija fata de mediu, Volvo a tinut ca mereu sa produca masini sigure. Mereu a pus siguranta in prim-plan, mereu n-a ezitat sa aloce sume considerabile pentru a cerceta cum poate fi o masina din ce in ce mai sigura. De fapt, pe constructorul suedez il intereseaza cit de mult poate o masina de-a sa sa-si protejeze ocupantii in timpul unui eveniment nefericit. Orice cit de mic pas inainte este imediat pus in practica si nu-i un sentiment de neglijat cel pe care ti-l da rularea intr-o masina sigura. Iar siguranta la Volvo isi face simtita prezenta inca din clipa cind deschizi portiera. E masiva, e grea, adica semne de tabla groasa, greu de indoit cu una, cu doua. Si capacul portbagajului are o greutate impresionanta. Nu-l ridici cu efort, dar ii simti usor consistenta.
Din exterior, S80 apare ca o masina bine inchegata. In ciuda dimensiunilor sale considerabile, nu este de neglijat nota de suplete care ii este conferita de liniile ferme. De altfel, profilul este inconfundabil, e usor de recunoscut ca apartine unui Volvo, capitol la care suedezii tin enorm. Asa cum procedeaza de vreo douazeci de ani incoace, mai ales spatele este tare usor de recunoscut. Acum este lucrat pina in cel mai mic detaliu, pina si blocurile optice fiind adevarate capodopere in domeniu.
Relaxare, nu cursa contracronometru
Interiorul te primeste cu scaune din piele, extrem de comode. Primul impuls este acela de a te relaxa si nu de a incepe o cursa contracronometru. Spatele cauta si gaseste repede in spatar inca un sprijin pentru a incepe o calatorie fara griji. Pina sa introduc "cheia" cu aspect de telecomanda in locasul sau din stinga butonului de pornire a motorului, am remarcat accentul pus pe utilitate la consola centrala, cu zone rezervate telefonului mobil (din pacate cu al meu, care are bluetooth-ul mereu activ, n-a vrut sa comunice), instalatiei audio (cu multe reglaje pentru o auditie impecabila), controlului temperaturii din habitaclu si o serie de butoane care cam toate sint puse in slujba sigurantei (controlul stabilitatii, asistenta la parcare). Excelenta priza pentru locurile din spate, dar si gaselnita, tot pentru ocupantii banchetei, cu aeratoarele plasate in extremitati, pe mijlocul masinii, ceva mai jos de nivelul capului. Are cam de toate masina asta in interior, pina si pe oglinda centrala aparind un detaliu util, si anume punctul cardinal spre care te indrepti.
Cind pe automat, cind pe secvential
Eu insa m-am indreptat spre butonul care a pornit motorul. Dupa citeva secunde de mormait suparat de parca ar fi fost trezit din somn, sau dintr-o veritabila baie de soare, ca tot nu avea pic de umbra in zona, vigurosul propulsor a inceput sa toarca impecabil. Doar la relanti iti dadeai seama ca e Diesel, pentru ca imediat cum accelerai cit de putin disparea orice urma. Si doar sonorul conta, ca vibratii n-am intilnit la masina asta. Pusa in miscare, limuzina iar imi transmitea sa nu mai fiu incordat. Iar cind inghite denivelarile din oras cu atita subtilitate, cind stie sa treaca prin gropi de parca cineva le umple cu doar o fractiune de secunda inainte de a le aborda, chiar ca lasi cam totul la o parte si te bucuri din plin de aceasta masina.
Desi nu-s partizanul cutiilor de viteze automate, trebuie sa recunosc ca la orele de maxima aglomeratie din oras, asa cum stiti deja ca le aleg pentru teste, chiar isi dovedesc utilitatea in momentele cind ambreiajul ar fi fost solicitat la maximum. Nici bine nu apuca sa schimbe viteza, aproape insesizabila trecerea, iar trebuia frinat, dar fara sa scoti din viteza sau sa calci ambreiajul. Categoric e mai comod, dar pe alocuri tot am mai trecut pe modul secvential, ca sa simt si mai bine motorul. Suna tare frumos pe la 3.000 rot/min, iar vigoare are din plin si dupa acest nivel, dar cind aproape fara sa-mi dau seama acul vitezometrului incepea mai degraba sa coboare pe partea din dreapta decit sa urce, mi-am adus aminte cit de relaxant se poate conduce masina asta. In plus, se obtine si un consum rezonabil, dar mai ales am avut senzatia ca pot merge toata ziua motivat doar de linistea pe care o poti regasi in habitaclu, iar la coborire sa nu-mi dau seama cit de repede a trecut timpul.
Uneori chiar ai nevoie de masina
Am mai uitat eu pe alocuri, pe secvential fiind, sa schimb viteza, dar, desi acceleram in asteptarea unei trepte superioare, motorul tot nu prea se auzea. In ciuda masivitatii sale, S80 nu-si pierde deloc din agilitate, iar vigoarea propulsorului aveam s-o simt cel mai bine cind am incercat sa depasesc o masina ce mergea cu axul drumului intre roti, pe o portiune care iti asigura vizibilitate pe putini metri. In astfel de cazuri ori ai masina, ori astepti sa se dea omul din fata mai deoparte. Iar in spate aveam o masina germana cu pretentii de segment premium, ce se pretinde cea mai premiata din Europa, dar nu schita nici un gest ca ar indrazni sa depaseasca. I-am aratat ca ma dau deoparte, dar tot mai bine ii statea in spatele meu, asa ca imi revenea mie misiunea sa incerc sa nu formam o coada imensa.
Mi-am amintit eu cum am facut cu Chrysler 300C cind, pe automat fiind, am calcat acceleratia la podea si am fost propulsat cu o forta nebuna. Dar 300C avea motor de peste 4 litri, pe benzina, era normal sa se comporte ca un veritabil scufundator care dupa ce ia o gura de aer sta apoi multe zeci de secunde sub apa. Dar trebuia sa incerc sa vad ce poate D5. Aveam nevoie de forta sa intr-o astfel de situatie, nu neaparat sa merg in linie dreapta cu cel putin 200 km/h. Intr-o zona in care aveam ceva vizibilitate am calcat brusc acceleratia pina la capat si raspunsul m-a mirat atit de tare incit instantaneu mi-au aparut o serie de nelamuriri legate de problemele pe care mi le-am facut referitor la depasire. Intr-o fractiune de secunda eram deja propulsat in fata "nehotaritului" de parca masina s-ar fi desprins de pe sol si n-ar mai fi rulat. Intr-o alta fractiune de secunda am revenit pe banda mea si asta in mult mai putini metri decit anticipam.
Dupa ce am realizat manevra mi-am dat seama ca avusesem chiar prea multa vizibilitate, insa e doar bine de stiut ca masina te poate scoate dintr-o situatie care chiar ar putea deveni critica, nu si de incercat prea des. Am lasat amintita masina germana sa ma imite, dar am continuat deplasarea cu o viteza mica. Eram curios sa vad cit timp ii ia sa depaseasca. N-am cronometrat, dar cind plictiseala mea dadea spre cote maxime a aparut si deja rula cu o viteza insemnata. Viteza mare atingi cu orice model, dar ca sa faci diferenta in unele situatii ai nevoie de masina!
verdict autoplay
Desi chiar n-am vrut sa-i descopar latura sportiva, Volvo S80 mi-a aratat pe ici, pe colo ca este un atlet mereu gata de start. Am preferat sa ma bucur de relaxarea pe care ti-o poate da o masina, de placerea efectiva de a conduce si nu pot sa nu remarc suspensia excelenta, precum si directia ireprosabila. N-am fost prea incintat de felul in care arata consola centrala, dar utilitatea se pare ca a avut intiietate.