N-ar fi prima oară, şi cu siguranţă nici ultima, când sunt nevoit să constat atâtea şi atâtea anomalii în traficul la care încep să particip mai mult de nevoie decât de voie. Sunt sfătuit din toate direcţiile să fiu mult mai nepăsător, să întorc capul în cealaltă parte când văd că mă deranjează ceva, fac eforturi mari, dar tot nu mă zăresc în postura perfectului ignorant. Aş avea iar destule de povestit, dar mi-a atras atenţia o ştire auzită la radio, cum că ar exista un proiect pentru completarea Legii Educaţiei cu ore de educaţie rutieră în şcoli.
Acţiuni pe această temă ajung şi acum la nivelul elevilor pe diverse căi, însă consider că a sosit momentul în care implicarea trebuie să fie mult mai consistentă. Deja circulaţia urbană este din ce în ce mai mult guvernată de legile junglei, iar la drum lung începe să devină tot mai mult o aventură să porneşti. Dar nu doar de la volan este nevoie de educaţie, ci nici ca pieton nu-ţi strică să afli cât mai multe cu putinţă, ca să nu mai spun cât ar conta şi dacă te deplasezi pe două roţi, cu motor sau fără, sau chiar şi pe trotinetele din ce în ce mai la modă. Ideea ca fiecare elev să primească, începând din anul şcolar 2021-2022, din două în două săptămâni porţii consistente de educaţie rutieră consider că ar merita măcar salutată dacă nu obligatoriu susţinută.
Ar fi cum nu se poate mai bine ca fiecare copil, chiar de la nivelul clasei întâi, să afle şi mai multe decât este învăţat acasă. Câteodată poate să se simtă cicălit de părinţi, dar când va afla de la un poliţist, de la un medic de pe ambulanţă sau de la un paramedic ce ar fi bine să facă pentru a se simţi cât mai în siguranţă, dar şi pentru a oferi siguranţă, atunci chiar că ar asimila totul mult mai uşor şi ar fi mult mai deschis la primirea acestor cunoştinţe.