Galerie foto
Chiar când spuneam că se îmbunează vremea şi pot fi începute testele în toată regula iată că prognoza meteo a început să-şi facă iar de cap. Pierdusem deja un model şi chiar aveam nevoie de vreme bună, pentru că oricât aş vrea nu pot găsi imediat maşini care să poată fi testate numai şi numai prin zăpadă, eventual care după ce scurmă bine de tot să dea de gheaţă şi să înceapă veritabile numere de virtuozitate în faţa cărora până şi cei mai iscusiţi patinatori să plece capetele până la pământ. Dar prognoza nu doar că-şi făcea de cap, ci se încăpăţâna să fie chiar apropiată de realitate. Şi a început să curgă din nou zăpadă din belşug chiar când drumurile se cam curăţaseră şi se putea circula rezonabil chiar şi pe cele nu prea importante. Dar nu, a nins ca-n poveşti, aşa ca acum 35-40 de ani, când n-avem nevoie de maşini, săniile devenind veritabile avioane pe pârtii improvizate în care pentru câteva secunde de adrenalină urcam minute bune cu nările lipite.
Oricât aş fi vrut, dar tot nu puteam exagera cu vreun test. Carosabilul putea ascunde capcane chiar când îţi este lumea mai dragă, iar eu unul nu am descoperit cum poţi testa fără să foloseşti deloc pedala de frână. În schimb, în aceste momente de trafic ceva mai greu, dar mult mai dificil decât ar presupune totuşi condiţiile de rulare, ai parte de tot felul de experienţe. Normal, nu prea plăcute. Suntem însă învăţaţi cu ele, cine conduce zi de zi aproape că s-a obişnuit cu tot felul de şmecheraşi pe şosele şi de multe ori chiar eşti tentat să-i laşi în pace. Nu prea îmi iese asta de fiecare dată, de fapt de prea puţine ori, pentru că dacă toţi îi lăsăm în pace vor ajunge să fie convinşi că sunt şmecheri rău de tot şi cine ştie la ce grozăvie s-ar putea ajunge.
Alteori însă situaţiile se rezolvă mai repede, dar tot surprins rămâi. Astfel de păţanii sunt însă rare, dar şi acum îmi amintesc de un bătrânel cu leu pe capotă care după ce a făcut ferfeniţă cu propriile sale roţi Codul rutier a virat la stânga şi a luat-o vreo două sute de metri pe contrasens pe o arteră foarte circulată pentru a nu-l mai deranja nimeni s-o cotească din nou la stânga!
Nici bătrânul care intra pe străduţa din spatele blocului său nu voia să fie deranjat de nimeni. Ştiam maşina, era din zonă, aşa că şoferul trebuia să fie obişnuit cu bunele maniere, mai precis să vadă, înainte de a vira la dreapta, dacă nu cumva o maşină din sens contrar este pe cale să ajungă la capătul străduţei. Sau aşa credeam că o fi manierat. M-a văzut că mai am zece metri şi ajungeam la capăt. Împreună nu încăpeam, aşa că normal era să mă aştepte şi în fix trei secunde şi-ar fi continuat drumul. El a înaintat, nu puteam să trec pe lângă el şi mi-a făcut semn să dau eu înapoi, mizând probabil pe atuul vârstei. Apoi, de la înălţimea SUV-ului său mi-a indicat să urc pe trotuar şi să merg mai departe. Aş fi făcut aşa fără să-mi indice el, dar chiar acolo este o bordură foarte înaltă, iar maşina pe care o conduc este destul de joasă şi chiar n-aş fi vrut să iau înainte protecţia de plastic de pe spoiler, şi aşa atât de greu încercată de-a lungul anilor. Câteva secunde mi-a dat de înţeles că nu se mişcă până nu dau eu înapoi, dar după alte câteva secunde probabil a perceput cum se cuvine situaţia, a cuplat în marşarier şi a mers înapoi cei câţiva metri pe care nu trebuia de la început să-i parcurgă, mai ales că avea părul în ton cu zăpada care deja iar acoperise totul…