Galerie foto
Vitara a început deja să se vadă din ce în ce mai mult pe străzile Iaşului. Aproape că nu este deplasare în care să nu zăreşti măcar una în trafic, dar asta nu prea mai e o noutate. Acum rămâne să remarcăm acelaşi lucru şi pentru versiunea „S”. Dacă va fi sau nu doar o chestiune de timp vedem în rândurile următoare.
N-o să repet aici cum mi s-a părut Vitara. N-am aşa multe pagini în revistă la dispoziţie, dar s-a încadrat bine de tot în nota pe care Suzuki o oferă de ceva timp încoace. Şi Vitara este tot surprinzătoare, plecând de la designul reuşit şi până la consumurile oferite de motoarele sale deloc gurmande. Dar tocmai din aceste considerente aşteptările de la Vitara S sunt de la început cu totul altele. Ştacheta fiind deja înălţată cam sus rămânea de văzut cum se va descurca maşina, ca atunci când joci tenis cu un adversar ceva mai slab şi pleci de la 0-30 în fiecare game.
M-am întâlnit cu Vitara S într-o joi, înainte de prânz, pe final de martie. Toate străzile Iaşului erau ude. Toată noaptea plouase, iar în zonele deluroase ninsese din belşug. Maşinile încă purtau prin oraş zăpadă pe capotă, norii încă nu decolaseră spre alte zări, aşa că Vitara S, cu a sa culoare superbă, se încadra perfect în peisaj.
Maşina parcă arată şi mai bine decât Vitara, partea frontală dând tonul unui design care nu se poate să nu atragă priviri. Acum îmi amintesc că în timpul şedinţei foto chiar s-a oprit o maşină, la vreo douăzeci de metri distanţă în faţă, şi a stat acolo vreo două-trei minute. Probabil a admirat-o în oglindă. Apoi a dat cu spatele şi a întrebat dacă e de vânzare maşina. I-am spus unde poate rezolva problema şi a plecat tot uitându-se spre Vitara S.
Toate pânzele sus
Trecând de design, pe mine m-a cucerit din prima, de cum am pornit de pe loc. Maşina demarează de parcă asta şi-a dorit dintotdeauna. Şi nu doar că porneşte ca din puşcă, dar urcă în turaţie cu o uşurinţă copleşitoare. M-am asigurat că nu rulează în modul SPORT, ci pe AUTO. Pe SNOW, asociat cu LOCK, nu aveam deloc de gând să merg, ci doar să mă bucur din plin de tot ce oferă Vitara S cu excelentul motor BOOSTERJET. Ei bine, acest propulsor de 1,4 litri şi 120 CP, în colaborare cu cutia de viteze manuală în şase rapoarte, vor face din orice deplasare un prilej de bucurie. S-ar putea ca uneori chiar să mai lungiţi rutele doar de dragul de a mai merge un pic cu maşina, mai ales că mai încolo veţi afla că şi consumul vă va încuraja.
Cum oare să nu-ţi placă o maşină care accelerează de parcă ar fi o motocicletă? Mie senzaţia asta mi-a creat-o. Vitara S are o uşurinţă fantastică în deplasare, parcă ar fi propulsată şi de un vânt permanent din spate, parcă ar avea mereu toate pânzele sus. Nu contează că eşti în rampă, nu contează câte maşini ai în faţă, mie mai rar mi-a fost dat să am la dispoziţie o maşină care să depăşească atât de uşor. Totul e atât de simplu, dar în maximă siguranţă. Iar motorul sună convingător. Îşi susţine partitura fără greşeală, fără să exagereze. Nu deranjează deloc, ci este o companie dintre cele mai agreabile. Am fost eu tentat să urc mai mult pe turometru, dar maşina avea abia 1.400 kilometri şi m-am mulţumit doar să constat că dispune de rezerve imense.
Oare cum o fi pe SPORT?
A fost cât se poate de plăcut să constat că depăşirile nu sunt deloc o problemă, senzaţie pe care însă o aveam de regulă cu maşini ce trec de 200 CP, dar şi că elasticitatea parcă era dusă la extrem. Aveam senzaţia că Vitara S poate sprinta şi la ralanti şi nu cred că vremea mohorâtă a scos ce era mai bun din maşina asta. Abia trecusem de 4.000 de ture şi vitezometrul indica 160 km/h. Şi nu eram în treapta a şasea, ci în a cincea. Pe a şasea rar am folosit-o, doar aşa ca să nu zic că a fost pusă degeaba acolo. Apărea însă întrebarea cum o fi mergând maşina asta în modul SPORT dacă pe AUTO se comportă atât de bine?
Cum am trecut pe SPORT cred că maşina a reacţionat cu un plus de măcar 20%. Pe AUTO poate să meargă fără probleme o doamnă dintr-o familie tânără. Are tot ce-i trebuie. Dar când urcă soţul la volan poate trece liniştit pe SPORT, acolo unde sprinturile sunt şi mai atractive. Acolo faci practic legea pe şosea. Greu îţi va putea sta cineva în cale. Sigur că este cel mai plăcut mod de a conduce, dar eu l-aş lăsa pentru zilele cele mai mohorâte sau l-aş activa atunci când am nevoie de o invizibilă mână de ajutor.
Degeaba am tot căutat nod în papură
Vitara S are tot ce-ţi trebuie pentru a o conduce după pofta inimii, însă maşina dispune şi de alte numeroase atuuri pentru a-ţi însenina viaţa la bord. Are multe sisteme de siguranţă, cum ar fi cel care-ţi menţine constantă distanţa faţă de maşina din faţă, aceasta funcţionând ca un magnet, sau cel care-ţi dă de veste iminenţa unui impact. Reacţionează de regulă când te apropii cam mult de vehiculul din faţă şi nu ai deja piciorul pe frână. Mi-am amintit aici de excelenta frână de motor pe care ştie s-o facă Vitara S şi sper doar să nu uit prea multe dintre atuurile sale.
Generosul display de pe consola centrală nu mai este o surpriză. Ai navigaţie de bună calitate, telefonul l-am conectat din mers, iar instalaţia audio rulează în deplină compatibilitate cu motorul. Mi-aş fi dorit un buton pe care să-l rotesc pentru volum, dar în afara controlului tactil de pe ecran volumul poate fi controlat de pe volan şi iată că tot n-am reuşit să găsesc un neajuns.
Am făcut o mică pauză ca să vă spun ce mi-aş mai fi dorit pe maşina asta, dar n-am găsit nimic. Stau acum să-mi amintesc ce consumuri medii am zărit pe display şi sigur am avut sub 10 la sută atunci când rulam pe SPORT şi trăgeam ceva mai tare de maşină. La drum lung, rulând decent, am văzut sub 6, şi cred că se poate coborî şi sub 5, aşa cum în condiţii de oraş n-a trecut de 7 litri /100 kilometri, dar şi aici cred că se poate şi mai bine. Nu, chiar n-am mai găsit vreun neajuns al maşinii şi tocmai de asta cred că nu peste mult timp va fi din ce în ce mai remarcată pe străzile Iaşului.