Galerie foto
Mare parte din testul efectuat acum câţiva ani cu Noul Volkswagen Polo m-a însoţit o ploaie torenţială, semn de belşug pentru noua generaţie a constructorului german. De data asta, ca un făcut, ploaia iar m-a urmărit ca o umbră, dar vedem în continuare dacă avem sau nu motive să credem că şi varianta restilizată a lui Polo va avea şi ea parte de o campanie îmbelşugată.
Multe modificări, multe opţiuni, dar motorul…
Ziua în care aveam să merg de la Iaşi la Suceava, pentru a prelua maşina oferită de dealerul Auto Mitric, a început sub bune auspicii. Final de vară, cu ceva soare, însă pe la prânz au apărut deja câţiva nori. Un pic de vânt parcă mi-a transmis să mă aştept şi la câteva reprize de ploaie şi cum am ieşit din Iaşi au apărut şi primii picuri. Mi-am adus imediat aminte cam cu ce ploaie m-am confruntat la precedentul test cu Polo, atunci când a apărut în straiele noii generaţii. Ploua cu găleata prin zona Gurii Humorului, însă şi eu acceleram parcă în ciuda ei. Ajungeam la viteze cu care poate că şi maşini din clasele superioare îşi pun problema dacă nu cumva ar fi fost mai indicat să apeleze mai des la pedala de frână, dar Noul Polo parcă îmi spunea să am toată încrederea în el. Aşa am şi făcut şi nu mi-a părut rău deloc.
Acum însă mai aveam ceva kilometri de parcurs până să ajung la volanul lui Polo facelift, dar ploaia se înteţea. Singura mea nelinişte era cauzată de şedinţa foto, pe care aş fi vrut s-o realizez în aceeaşi zi. Pe ploaie n-ar fi fost tocmai indicat, însă cum mă apropiam de Suceava parcă nu mai era aşa întuneric. Ploaia s-a oprit. Câteva nuanţe de azuriu îmi dădeau speranţe. Nici că se potrivea mai bine azuriul cerului cu culoarea maşinii la volanul căreia am urcat în mare grabă. Am pornit motorul, mi s-a părut foarte silenţios, abia dacă am avut timp să remarc partea frontală schimbată a maşinii, şi în câteva zeci de scunde m-am acomodat cu habitaclul. Multe dotări opţionale la prima vedere, cu scaune încălzite printre altele, dar nici nu puteam trece cu vederea cotiera pe care nu prea des o întâlneşti în clasa mică.
La primele schimbări de viteze mi s-a părut că motorul parcă se comporta ca unul Diesel. Dar fusese prea silenţios la pornire şi nu l-am auzit deloc în momentele scurse la relanti. Chiar nu mi-am dat seama din prima ce era…
Literele magice
Aveam s-o iau spre Rădăuţi, aşa că am parcurs câţiva kilometri buni până la ieşirea din Suceava. Polo zvâcnea indiferent de turaţie pentru că voiam să ajung cât mai repede la destinaţie. V-am spus şi de ce, dar ploaia a început deja să se îndepărteze de mine. M-a însoţit doar cât să văd că ştergătoarele îşi fac bine treaba.
Consumul mediu afişau de display începea deja să scadă, dar, de la ce valori pornise, iarăşi balanţa înclina spre un motor pe benzină. Cam aşa credeam şi eu, dar, pentru a fi sută la sută sigur, m-am uitat în actele maşinii, mai ales că aveam de aşteptat un tren la barieră. Gata cu aşa-zisa incertitudine! Motor de 1,2 litri pe benzină, ce dezvoltă 90 CP. Am părăsit Suceava cu un consum mediu de 6,5 litri la sută, iar motorul devenea parcă prea puternic pentru Polo facelift.
Aveam pe display şi indicator care mă consilia la schimbatul treptelor de viteze pentru un consum optim. La o apăsare lină a pedalei de acceleraţie mă sfătuia să trec în treapta imediat superioară la fix 1.700 de ture. Dacă apăsam ceva mai ferm atunci „sfătosul” intervenea pe la 2.100 rot/min. Dar chiar şi la 1.100 de ture motorul găsea resurse pentru a reveni în zona unde cuplul făcea legea pe şosea. Iarăşi comportament de Diesel, aveam eu o bănuială, dar abia când am ajuns la destinaţie aveam să văd scrise pe portbagaj literele magice, TSI, şi atunci misterul a fost iarăşi elucidat.
Tot atunci am văzut şi că podeaua portbagajului era de fapt o poliţă ce putea fi scoasă la nevoie, iar capacitatea aproape că se dubla. Cu totul altfel ar fi încăput acum două geamantane mari, aşa că poţi pune bază pe Polo şi la deplasări mai lungi.
Niciodată nu retrogradează
Poţi pune bază pe Polo facelift şi pentru că al său comportament dinamic aproape că nu diferă de cel al unei compacte hatchback. Eu am depăşit, pe distanţe scurte, cam tot ce am vrut, însă sfătuitorul de la bord l-am văzut doar indicându-mi să trec în viteze superioare. O dată chiar l-am zărit spunându-mi să trec din a treia în a cincea, ultima sa treaptă. Dar niciodată, indiferent de cât de scăzută era turaţia, nu m-a povăţuit să retrogradez. Niciodată, semn că avea deplină încredere în capacitatea propulsorului de a-şi regăsi suflul aproape în orice condiţii.
Consumul mediu afişat de display scădea când rulam prin localităţi şi eram nevoit să cobor din viteză, dar urca atunci când evoluam peste sută. Nu cu mult, nici chiar puţin şi poate că aş fi călcat şi mai apăsat acceleraţia dacă ar fi plouat torenţial. N-a fost cazul, ba chiar reprizele de soare erau din ce în ce mai dese. Fluctuaţiile consumului nu erau prea mari, iar când mă apropiam de destinaţie l-am văzut la 5,7 la sută, dar eu cred că fără prea mare efort poate coborî sub 5.
În treacăt mi-am adus aminte de instalaţia audio demnă de o clasă mai bună, dar şi de touchscreen-ul de pe consola centrală. Eu însă eram mulţumit de maşină, iar finalul de zi mult mai luminat decât prânzul avea sa-mi aducă o bucurie în plus – rezolvarea problemei legate de fotografii. Era să uit de sistemul start-stop care contribuie şi el la un consum cât mai scăzut şi care evoluează fără vibraţii care să deranjeze şi care eventual să mă fi pus să-l dezactivez. Şi-am mai uitat probabil şi de alte dotări pentru un Polo mai FRESH ca niciodată…