Galerie foto
O urmăresc de mult timp pe Toyota RAV 4. Mai bine zis a crescut de la o vreme sub ochii mei, adică de măcar vreo zece ani încoace. Pe atunci excela mai ales atunci când venea vorba de deplasări off-road, dar, treptat, a acordat atenţie şi altor capitole, ca s-o poată vedea din ce în ce mai mulţi şi pe drumurile acoperite cu asfalt. Cât de bine le-a ieşit asta japonezilor vedem în continuare.
Atât de generoasă!
Faţă de generaţia precedentă, Noul RAV4 atrage mult mai uşor privirile pe stradă. Aduce mult în spate cu frăţiorul său, Urban Cruiser, dar parcă şi blocurile optice sunt împrumutate de la Noul Auris. În faţă este mult mai penetrant, iar farurile joacă un rol esenţial. Nu mai sunt aşa dulci, ci tăioase ca un iatagan, şi aproape că asta ar fi forma numai bună de comparat. Noul SUV de la Toyota are mai multă fermitate, nu neapărat agresivitate, dar parcă şi mai multă personalitate ca niciodată. Fireşte că fiecare generaţie a avut admiratorii săi, dar acum probabil că va fi înregistrat un record, pentru că maşina este atât de generoasă încât atracţia devine garantată. Nu-s chiar convins că negrul, aşa cum era vopsit modelul pus la dispoziţie de dealerul Toyota Iaşi, îl mai prinde atât de bine, însă am văzut pe stradă culori care i se potrivesc de minune.
Contraste de efect
Noul RAV4 este totuşi altceva decât ne obişnuise Toyota până acum. Numai dacă mă gândesc c-a renunţat la acea consolă centrală de dimensiuni uriaşe şi aproape că mă pot declara mulţumit. Acum a adus-o la cote rezonabile, cât să nu-ţi intre cu forţa în ochi. Acum o observi, că e imposibil să n-o remarci. Dar acum îţi place ce vezi, iar formele aparent puse ca din avion au farmecul lor. Poate pentru a contrasta cu rigurozitatea specific japoneză au şi recurs inginerii la această dispunere sau poate pentru a te avertiza că maşina a devenit mult mai dinamică, mult mai prietenoasă, mult mai decisă să împartă fiecare bucurie cu tine. Până acum părea hotărâtă să îndeplinească ordine şi să primească în schimb cuvinte simple de apreciere şi atât. De data asta am simţit-o pregătită să ne bucurăm împreună. Pielea aşezată pe bord este un element-surpriză, dar nici nu pot trece cu vederea cadranele de bord austere. Turometrul seamănă izbitor cu cel de la Ford, însă ele contrastează izbitor cu puseul de creativitate aflat de-a stânga lor.
Doză în plus de rafinament
Pe turometru am sesizat de la primii metri parcurşi cu Noul RAV4 că nu lipsea SHIFT, responsabilul cu schimbatul optim al vitezelor pentru a eficientiza consumul de motorină. Motorul de 2,2 litri dezvoltă 150 CP, suficienţi cât să-ţi facă deplasările cât mai uşoare. Nu l-am băgat mai deloc în seamă pe SHIFT, pentru c-am vrut să mă bucur de maşină, ea făcând paşi importanţi în dinamica on-road. Motorul a primit o doză de rafinament în plus, se înţelege din prima cu cutia de viteze manuală în 6 rapoarte, însă n-am rezistat prea mult să nu ies de pe asfalt atunci când s-a ivit prilejul. N-am căutat butoanele care te scot dintr-un eventual impas, pentru că maşinii parcă nici nu-i păsa că nu mai rulează pe asfalt. Suspensia un pic cam fermă pe drum fără gropi şi denivelări era acum tot ce trebuia şi-şi îndeplinea rolul fără să crâcnească. Nici rampele cu grad mare de înclinare nu m-au putut determina să caut butoanele de care aminteam şi probabil că nici de tracţiune 4×4 nu aveam nevoie. Deşi nu prea aveam loc pe câmpul pe care intrasem am întors destul de uşor şi m-am întors pe asfalt.
Să nu uit. Când mi-a indicat sistemul de navigaţie că un kilometru trebuia să-l parcurg pe un drum fără asfalt m-am cam alarmat. Uitasem însă în ce maşină eram. Am realizat asta după câteva minute, însă pe respectiva porţiune aproape că maşina nu-şi schimbase deloc comportamentul.
Aliat de nădejde
Sesizasem eu că în partea inferioară a consolei centrale era un buton pe care scria SPORT. L-am activat ca să văd ce se întâmplă cu maşina. Nici n-am exagerat eu cu apăsarea pedalei de acceleraţie, aşa că n-am înregistrat o foarte mare diferenţă. Doar că începeam să aud că motorul ştie să sune şi ceva mai sportiv, un sunet plăcut auzului, pentru că în rest este suficient de liniştit. Îşi vede de treaba sa sub capotă şi nu intră în habitaclu fără să bată la uşă. Nici nu este prea gurmand, şi nici nu face mofturi. N-am resetat deloc consumul mediu în timpul testului, dar cifrele care se perindau pe la consumul instantaneu nu erau deloc provocatoare de nelinişti.
Însă puterea dezvoltată de propulsor te provoca din când în când să nu mai stai în spatele unora care nici două benzi nu le ajung, dar asta ar fi însemnat ca tot traseul să fie o depăşire continuă. Nu pot merge nici precum „radioamatoriştii” de ocazie, dar e bine de ştiu că dacă te grăbeşti RAV4 se transformă imediat într-un aliat de nădejde. Eu doar ce n-am vrut n-am depăşit, însă pot spune că parcă mai mult m-a atras confortul pe care l-am găsit în scaunul comod decât să transform totul într-o cursă contracronometru. Excelentă instalaţia multimedia, care-ţi oferă cam tot ce vrei, de la o conexiune bluetooth impecabilă cu telefonul, la reglajele de fineţe pentru a obţine un sunet de calitate. Nu ştiu însă ce păţise „range”-ul computerului de bord. Deşi martorul luminos de la bord nu se aprinsese pentru a mă trimite pe calea unei benzinării, kilometrii pe care cică îi mai aveam de parcurs scădeau considerabil. A ajuns şi la 0 cu câţiva înainte de a preda maşina, dar totuşi motorul nu se oprea. Nici nu avea cum, pentru că ar mai fi avut cu ce merge câteva zeci bune de kilometri. Şi eu aş mai fi mers şi mii, dacă nu măcar încă vreo câteva sute cu Noul RAV4, convins fiind că noua generaţie mai are destule de transmis.