Galerie foto
Dacă vrei o maşină mică şi rea există foarte puţine modele dintre care poţi alege, unul mai exclusivist decât celălalt. Fără îndoială, Renault Clio Gordini R.S. este cel mai pur dintre ele şi întoarce priviri ca un Ferrari. E o maşină obraznică şi nu se sfieşte să arate acest lucru.
Când te uiţi la un Clio Gordini R.S., şi mai ales când conduci unul, trebuie să uiţi tot ce ştiai despre Clio III. Între versiunile populare şi acest R.S. sunt tot atâtea diferenţe câte între… un bărbat şi o femeie.
Clio Gordini R.S. are evacuare dublă prin care cei 200 CP comunică uşor gălăgios cu exteriorul. Aripile sunt puţin evazate şi acoperă discret jantele de 17 inch cu 12 spiţe prin care se vede sfios, dar mândru, logo-ul Brembo, arborat pe etrierii fata generoşi.
Logo-ul R.S. tronează pe bandouri, praguri şi hayon, iar inscripţia Gordini Series pe aripile spate. Toate acestea sunt detalii care-ţi garantează că vei avea parte de o experienţă de condus pe care n-o vei uita prea curând.
Se remarcă în mod deosebit dungile albe, pe care dacă le urmăreşti cu privirea vei vedea că se prelungesc chiar şi pe volan, iar mai apoi pe plafon.
În aceeaşi notă continuă şi interiorul: scaune din piele neagră cu inserţii albastre, volan sport, schimbător de viteze cu nucă din aluminiu şi inscripţia Gordini. Partea electronică şi butoanele sunt aproape identice cu cele de pe oricare alt Clio, ceea ce nu e rău.
Din păcate însă scaunele sunt poziţionate prea sus şi ai impresia că ţii bordul pe genunchi. E un sentiment pe care ţi-l transmite orice Clio, Logan şi, în general, aproape orice maşină franţuzească de clasa B. M-aş fi aşteptat totuşi că Renault să renunţe la această poziţie cocoţată de dragul lui Clio Gordini R.S., dar uite că n-a făcut-o…
Influenţele Renault Sport Technologies sunt frapante şi se simt din momentul în care pui mâna pe volan şi porneşti motorul. Simplitatea este marele atu al acestei maşini. Îţi lasă impresia unui automobil căruia poţi să-i faci orice fără să se strice, aşa cum era Renault 8 Gordini în anii ’60.
Cutia de viteze este extraordinar de precisă, iar rapoartele scurte. Aşa se face că diferenţele dintre trepte sunt foarte mici, iar în extraurban vei avea senzaţia că rulezi cu treaptă a patra, deşi te afli în a şasea. Această filosofie tot de la maşinile Gordini originale vine. Ajuta foarte mult la demaraje, iar dacă vrei prin oraş poţi să rulezi liniştit cu treaptă a şasea la 50-60 km/h.
Suspensia îţi demonstrează cât de mult contează experienţa în sporturi cu motor a Renault, deşi constructiv vorbind nu diferă fundamental de cea a unui Clio de 75 CP. Aici se vede măiestria cu care Renault Sport Technologies a lucrat la această maşină. În mod paradoxal, suspensia lui Clio Gordini R.S. e mai silenţioasă decât a unui Clio obişnuit, în pofida jantelor de 17 inch şi a curselor extrem de scurte ale amortizoarelor.
În combinaţie cu motorul simplu şi nepretenţios, cutia de viteze, suspensia şi direcţia fac minuni. Redescoperi o legătură pe care cu greu poţi să o mai faci cu maşinile din zilele noastre. Până şi mirosul de benzină pe care eşapamentul îl scuipă la rece e altfel decât în cazul altor motoare.
Propulsorul e simplu: o unitate de 2 litri, patru pistoane, ce livrează 200 CP deşi este aspirat (deci n-are turbo). Renault este cam ultimul producător auto care e în stare să scoată putere litrică aşa mare dintr-un motor aspirat. Trecerea la Euro V a ucis Honda Civic Type R, care avea specificaţii similare.
La un preţ de aproape 23.000 euro, Renault Clio Gordini R.S. îţi aduce satisfacţia unui automobil sport pur, simplu şi robust, care arată şi foarte bine pe deasupra. Dar nu este singura variantă din segment, pentru că foarte interesante sunt şi Volkswagen Polo GTI, Seat Ibiza FR, Skoda Fabia RS şi Opel Corsa OPC Nurburgring Edition. Toate au preţuri extrem de apropiate, astfel că Renault Clio Gordini R.S. nu poate înclina balanţa în favoarea sa prin preţ, ci prin simplitatea şi puritatea cu
care a fost înzestrat.