Galerie foto
Până la urmă Volkswagen s-a ţinut de cuvânt şi a scos o maşină pentru clasa mini. De fapt sunt trei, pe lângă up! apărând şi suratele SEAT Mii şi Skoda Citigo. Numai bine pentru a face concurenţă unei alte triplete – Toyota Aygo, Citroen C1 şi Peugeot 107. Dar nu doar ele se simt ameninţate, cel puţin asta este una dintre concluziile după ce am petrecut mai bine de 100 kilometri în up!
Portbagaj vitrat şi adânc
N-aş spune că mă dau în vânt după modelele în două portiere. Iar dacă sunt atât de mici chiar că nu prea îl văd bine pe cel care urma să fie trimis pe bancheta din spatele meu. S-ar putea simţi pedepsit, dar cum era cel mai scund dintre cele trei persoane din maşină a trebuit să accepte. Numai că s-a strecurat repejor pe lângă spătarul scaunului din faţă, şi s-a aşezat chiar comod pe banchetă. N-a găsit nici cel mai mic reproş şi am pornit la drum, din Suceava, de la dealerul Auto Mitric, spre Suceviţa. O fi ea up! maşină numai bună pentru oraş, dar la acest capitol eram deja convins că excelează în primul rând datorită dimensiunilor şi apoi datorită manevrabilităţii şi agerimii propulsorului de 1 litru şi 75 CP. Este varianta puternică, pentru că up! mai dispune şi de 60 CP, şi ei suficienţi pentru deplasările cotidiene din oraş.
Dar până să pornesc a trebuit să aşez ceva în portbagaj şi până să-i deschid capacul m-a surprins plăcut să-l văd că este în întregime vitrat. Am văzut la Salonul Auto de la Geneva, de la începutul lui martie, o sumedenie de variante de up!, care mai de care mai colorate şi care mai de care mai potrivite pentru fiecare anotimp şi tot felul de îndeletniciri, dar parcă nu mi-a sărit în ochi portbagajul din sticlă. Când l-am deschis i-am remarcat adâncimea şi cred că intră lejer două valijoare sau câteva sacoşe pline ochi în urma unor cumpărături cu spor.
Stă bine şi la 110 km/h
N-am pornit înainte de a folosi sistemul de navigaţie oferit de maşină. Cum am intrat ultimul în habitaclu am găsit sistemul pornit şi am dibuit repede traseul cel mai bun spre Suceviţa. N-am găsit însă de unde să resetez consumul, pentru că up! se anunţă imbatabil la acest capitol. Plăcut desenat interiorul în culori deschise, care creează senzaţia de spaţiu. Aer condiţionat, instalaţie audio pe care n-am prea ghicit-o, dar vă spun eu mai încolo de ce. Deocamdată nu eram prea încântat de calitatea sunetului, însă mai degrabă pot spune că asta era din cauză că nu reuşeam să prind în condiţii decente posturile preferate.
Dar nu mi-am bătut eu capul prea tare cu audiţia, pentru că am pornit prin Suceava să ajung cât mai degrabă cu putinţă pe drumul spre Rădăuţi. N-am avut nevoie de acomodare cu maşina, dar nici n-am mers prea mult prin oraş, pentru că navigaţia m-a trimis repejor în stânga şi am ajuns la altă limită maximă de viteză. Rapoartele le lungeşti sau le scrutezi după bunul plac. Maşina are suficientă forţă, însă la început n-am prea depăşit 80 kilometri/oră. Ştiţi că nu mă prea aventurez cu capul înainte spre necunoscut, dar up! îmi inspira deja suficientă încredere. Până să bat suta n-a mai fost mult, însă chiar şi în acele condiţii, dar mai ales cu un vânt care muta din loc frizurile celor de pe marginea drumului, maşina îmi transmitea că pot călca liniştit pedala de acceleraţie. N-am exagerat, dar 110 km/h cred eu că era suficient pentru up!. Am mers tare bine şi confortabil, de parcă nici nu eram într-o maşină atât de mică.
Poate coborî sub 3 litri la sută!
A doua zi, când am făcut poze, aveam să descopăr binefacerile sistemului de navigaţie, mai bine zis al display-ului instalat pe bord. Nu era doar un simplu sistem de navigaţie, ci era pur şi simplu panoul de comandă al maşinii. Era şi computer de bord, cu tot cu un sistem pentru condusul economic, comanda şi instalaţia audio, cu care pe drumul de întoarcere cu totul altfel am colaborat, făcea şi legătura cu telefonul mobil şi cred că dacă aş fi săpat mai mult ar fost în stare să facă şi o cafea bună.
Mândru nevoie mare de o asemenea descoperire am pornit înapoi spre Suceava cu gândul de a arunca deseori privirea pe fereastra care înregistrat parametrii consumului. Până să ies din Suceviţa îmi indica un descurajant 6 la sută şi mi-am zis că maşina consumă şi la drum lung cam cât ia prin oraş. Nu m-am mai uitat minute bune, că mai aveam treabă şi cu navigaţia, şi cu radioul, dar când am zărit, fără să vreau, că scăzuse mult sub 5 mi-am zis că a redevenit interesant. Fără să ating viteze ameţitoare, dar şi fără să încurc pe nimeni, am observat că tot scădea consumul, cel mai coborât nivel fiind atins la 3,3 la sută. Poate o fi coborât chiar şi mai jos, dar fără să-l văd eu. Mi-a venit inima la loc atât de bine, încât nici n-am fost tentat să cobor sub 3, aşa că am condus un pic mai vioi şi am ajuns la destinaţie cu 3,7 la sută. Luând maşina cu plinul făcut, în cei peste 100 kilometri petrecuţi la volan acul de la nivelul de combustibil îmi arătase că abia a scăpat cam de o şeptime din benzina din rezervor, ceea ce nu cred că-i tocmai de speriat. Dimpotrivă!