Galerie foto
Ca şi atunci cînd a lansat BMW X6, dealerul ieşean Trado Motors şi‑a invitat potenţialii clienţi la un test şi cu noul Z4. Tot în compania talentatului pilot de raliuri Claudiu David. Lăudabilă iniţiativa reprezentantului BMW, mai ales că s‑a gîndit şi la presă. Chiar dacă titlul rubricii este cît se poate de nimerit, mai bine şi mai puţin Z4 decît deloc…
Trezit dis‑de‑dimineaţă pentru testul cu Z4, am pornit spre locul de plecare plin de avînt. N‑aş spune că mă dau chiar în vînt după un roadster, dar un soare atît de îmbietor nu mai văzusem de cîteva zile. M‑am grăbit să nu întîrzii prea mult. Mă încurajam că o plimbare cu un Z4 de 306 CP mă va trezi repejor şi mă va binedispune pentru vreo cîteva zile. Aveam "sacul" pregătit să‑l burduşesc, rămînea doar să urc în maşină şi să‑i dăm bice.
De regulă primul conducea Claudiu. Aşa s‑a petrecut la primele două experienţe. Prima a fost un test în toată regula cu M3 şi cu 123d, cealaltă cu X6. Minunate amîndouă. Dar, de data asta, Claudiu, aşezat în dreapta, nici n‑a schiţat vreun gest. Parcă nu era Claudiu pe care îl ştiu. Un tip volubil în afara maşinii şi un pilot excelent.
Cînd stătea în dreapta mea nu ne‑am înţeles întotdeauna. Dar nu asta era problema. Claudiu îmi părea supărat. |i era necăjit din cauză că talentul său se risipeşte din cauza incertitudinii. Mai erau cîteva zile pînă la următoarea etapă din Campionatul de Raliuri al României, iar el nu avea încă siguranţa că va reuşi să participe…
Aşa că am urcat din prima la volan. Greşit spus că am urcat, că de fapt am coborît ca să ajung pe scaun. De urcat urci într‑un SUV, dar în Z4 parcă ai sta lipit de asfalt. Mă aşteptam ca maşina să fie mai rigidă, dar nu mi‑au trebuit multe sute de metri ca să constat că nu era prea diferită din acest punct de vedere de o Seria 3 să zic, că tot a mai intrat acest model în cadru la poze. Maşina era setată pe un mod normal de rulare şi anticipînd că nu voi avea prea mult timp la dispoziţie am şi tăiat o curbă. "Rămîi te rog pe banda ta", a şi venit replica lui Claudiu. Acum chiar că era cel pe care‑l ştiam.
Poate că nu era doar o remarcă pentru siguranţa circulaţiei. Poate voia sa‑mi transmită că maşina ar fi stat la fel de bine şi dacă mi‑aş fi păstrat banda. N‑am depăşit cu mult 100 km/h şi am încercat să propun o continuare a traseului atunci cînd vedeam în faţă un sens giratoriu. "În sens întoarcem". Nu‑mi venea să cred. Am şi ripostat imediat. "Doar ştii că tot ce‑i plăcut e scurt…". Sigur că da…
Am întors destul de îmbufnat. Am mai prins şi două maşini în faţă care nici nu mergeau prea tare, dar nici prea încet ca să le poţi depăşi. M‑aş cam fi băgat eu, dar nici vizibilitate n‑aveam, nici axul drumului nu prea ţinea cu mine, cu alte cuvinte adrenalina nu mă atrăgea deloc în momentele alea. "Ar fi trebuit să depăşesc de multişor, aşa‑i…?", am întrebat eu. "Tu ştii", mi‑a zis. "Dar nu ştiu ce poate maşina. Nu ştiu cum stă într‑o curbă strînsă ca asta…", am continuat eu. "Să ştii că puţine maşini mai pot să facă ce poate maşina asta", mi-a spus Claudiu.
N‑am depăşit imediat, dar nici n‑am aşteptat încă o invitaţie atunci cînd s-a ivit ocazia. Maşina era deja setată pe SPORT+, iar acceleraţia călcată cu simţ de răspundere te trimitea pe dată în faţa tuturor. Aşa, pur şi simplu. Fără pic de efort.
Urma o curbă mai delicată. Ultima ocazie de a verifica stabilitatea. Am intrat destul de tare, maşina nici nu s‑a clintit. Bănuiam asta. N‑a fost ceva surprinzător. |i gata! Testul a luat sfîrşit. Chiar că test-fulger. Dar decît deloc…