Galerie foto
Ford Mondeo restilizat e dovada că maşinile de clasă mare ale aşa-ziselor mărci populare (de volum) pot rivaliza lejer cu limuzine premium de pe piaţă, mai ales prin prisma performanţelor rutiere.
Crema propulsoarelor pe benzină
Cea mai nouă generaţie a Ford Mondeo a fost lansată în 2007, iar acum, în 2010, a venit vremea introducerii unei versiuni restilizate, cum este cea din acest test, realizat în Germania, la München. Maşina a suferit schimbări substanţiale estetice şi tehnice. Bara de protecţie din faţă înglobează acum lumini de zi cu tehnologie LED, obligatorii pe toate maşinile noi de la 1 ianuarie 2011 încolo.
Partea mai interesantă vine de sub capotă, unde Ford a fost „cu dare de mână”. Dacă până acum motorizările pe benzină de pe Mondeo consumau mult şi ofereau puţine în schimb, această versiune restilizată vine cu ceea ce aş numi crema propulsoarelor pe benzină ale momentului. Şi nu doar la Ford, ci luând în calcul toţi rivalii lui Mondeo (Volkswagen Passat, Opel Insignia, Renault Laguna, Mazda6, SEAT Exeo, Citroën C5, Toyota Avensis şi Peugeot 407).
Motorul de pe maşina din test e turbo pe benzină, de 2 litri, şi scoate 240 CP şi un cuplu maxim de 340 Nm (360 cu acceleraţia la podea – overboost). Propulsorul face parte din familia EcoBoost, la care va contribui şi uzina Ford de la Craiova, din România, din 2012 încolo. La noi va fi fabricată o unitate turbo de mic litraj, cu trei cilindri, ale cărei specificaţii detaliate nu au fost dezvăluite.
Sportivitate
Propulsorul EcoBoost de pe Mondeo face ca maşina să devină o limuzină foarte rapidă, cu reale veleităţi sportive. Acceleraţia de la 0-100 km/h se face în 8,1 secunde, iar de la 0 km/h şi până la 200 km/h Mondeo se duce constant şi rapid. Să faci asta în repetate rânduri e un deliciu pe celebrele autostrăzi nemţeşti fără limite de viteză. Eşapamentul motorului EcoBoost de 2 litri de 240 CP are tehnologia Ford Sound Symposer, care face ca sunetul pe care-l auzi din compartimentul motor să fie plăcut, uşor nervos la turaţii ridicate. În rest, rularea normală până la 140 km/h este foarte silenţioasă.
Consumul e oarecum irelevant, pentru că n-am rulat normal decât 30 kilometri, iar viteza de 200 km/h pe Autobahn are costurile ei. De curiozitate, pe aproape 200 de kilometri, media a fost 12 la sută.
Senzaţia de sportivitate e accentuată de suspensiile ferme şi de direcţia precisă. Confortul e la cote maxime datorită cutiei de viteze robotizate Powershift, cu şase trepte, şi ea o noutate în gama Ford. În esenţă, Powershift e o cutie de viteze manuală, cu dublu ambreiaj, comandată electronic, astfel că percepţia utilizatorului este că struneşte o transmisie automată (nu trebuie să schimbe manual treptele). Reacţiile cutiei pot deveni mai sensibile la talpa şoferului prin activarea modului Sport, prin împingerea levierului spre dreapta.
Sisteme rar întâlnite la mărci de volum
În plus, răspunsul suspensiilor poate fi reglat de şofer prin acţionarea a trei butoane aflate în faţa schimbătorului de viteze: Comfort, Normal şi Sport. Diferenţele dintre aceste moduri nu sunt foarte evidente, dar sunt îndeajuns de sesizabile încât să sporească plăcerea de a conduce, în funcţie de dispoziţia ta.
În acelaşi registru, al sofisticărilor tehnologice, versiunile de top au cameră de luat vederi pentru marşarier şi un sistem ce avertizează şoferul la părăsirea nedorită a benzii de circulaţie, prin vibraţii transmise în volan. Sistemul intră în funcţiune doar când maşina părăseşte banda de circulaţie la viteze mai mari de 60 km/h şi dacă şoferul n-a acţionat semnalizarea. Interesant e că sistemul are un rol proactiv, dezvăţându-te să tai benzile (adică să conduci incorect şi, poate, periculos). În limba engleză sistemul se numeşte Lane Departure Warning şi este disponibil de câţiva ani pe limuzinele premium de top.
Mondeo restilizat are şi funcţie de alertare a şoferului când se află maşini în unghiurile moarte (denumită BLIS, ca la Volvo), prin aprinderea unor LED-uri în oglinzile retrovizoare laterale. Sistemul reprezintă o noutate în gama Ford şi chiar în segmentul limuzinelor adresate maselor.
Levier prea lung, dar uşor de manevrat
Totuşi, Mondeo restilizat are şi părţile lui mai puţin plăcute şi ţin în principiu de designul interior. Deşi e sobru şi acum poate fi echipat cu noi tipuri de tapiţerii mai atrăgătoare, farmecul e stricat de levierul schimbătorului de viteze. Pare prea lung şi disproporţionat cu restul. E drept că în schimb se acţionează uşor.
De asemenea, interiorul lui Mondeo nu reuşeşte să-ţi ia ochii precum o fac rivalii germani şi japonezi, iar acesta ar putea fi un dezavantaj pentru Ford, într-o lume tot mai nebună după stil şi sofisticare.
Ştiu că poate vei spune că maşina din test are o echipare de top şi de aceea criticile sunt puţine, însă Mondeo facelift e genul de maşină care-ţi transmite soliditate şi construcţie de calitate, astfel că sunt de părere că versiunile de echipare inferioare nu vor dezamăgi. Desigur, nu ma gândesc aici la echipările de bază, care sunt nesatisfăcătoare la aproape toate mărcile.
De reţinut pentru versiunea restilizată ar fi:
· capota motorului e complet nouă, fiind mai bombată acum
· barele de protecţie au fost redesenate
· grila radiatorului are mai nou aspect lucios (gloss)
· materialele plastice din interior au crescut serios la capitolul calitate, iar plasticele netede din maşină sunt date cu o vopsea specială ce dă o notă de catifelare materialului
· partea superioară a uşilor a fost complet redesenată
· motorizări complet noi şi motorizări revizuite (cele Diesel)
· tehnologiile ECOnetic (grila radiatorului activă, de exemplu), pot reduce consumul de carburant cu până la 20-30%, în condiţii ideale
· sisteme rar întâlnite în acest segment, cum sunt Lane Departure Warning şi BLIS (monitorizarea unghiurilor moarte)
· faruri cu control automat al fazei lungi la întâlnirea unei maşini de pe contrasens sau pe aceeaşi direcţie de mers
· lumini de zi cu LED şi stopuri cu LED (inclusiv pentru frâne), standard, pe toate versiunile