Galerie foto
Nu sunt deloc adeptul amalgamelor în această pagină, dar zău dacă merită să vă vorbesc doar despre unul dintre subiectele care parcă au năvălit peste noi. Unul mai important ca altul, de ar merita tratate fiecare în parte, dar cum spaţiul nu poate fi întins mai mult decât e cazul o să le acord câte un pic de atenţie fiecăruia.
Poate aş fi tentat să încep cu altceva, dar mă văd obligat să punctez încă o dată că ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a reuşit să încheie anul cu fruntea sus. Un an în care a făcut din Programul Rabla salvatorul fenomenului auto intern şi iată că ne dă speranţe că şi 2011 va fi tratat cu aceeaşi atenţie. Nu-i prima oară când îl laud că a lăsat voucherele să circule în piaţă şi a simplificat la maximum procedura de a beneficia de trei tichete valorice la achiziţia unei maşini noi. Evident, toată lumea mulţumită, dar iată că ministrul Borbely merge şi mai departe.
Chiar îi aşteptam poziţia asupra tichetelor rămase încă în piaţă, nevalorificate. Am preferat să aştept poziţia d-sale şi iată că iar a luat o decizie înţeleaptă. A prelungit termenul de valabilitate până pe 31 ianuarie 2011. Era clar că viitoare ediţie nu putea începe pe 1 ianuarie, aşa că soluţia vine să salveze lunile decembrie şi ianuarie în materie de vânzări. Jos pălăria!
Legat de viitorul Program Rabla vine vestea că vor putea fi folosite 4 vouchere în loc de 3. E drept că în 2011 un tichet va valora 3.000 lei în loc de 3.800, dar valoarea totală tot mai mare va fi, programul tot atractiv va fi, dar va creşte şi mai tare numărul de rable casate, capitol la care UE ar trebui să-l felicite pe Borbely cu amândouă mâinile. Nu-i un secret că vânzările de maşini noi vor depinde şi anul viitor într-o proporţie considerabilă de Programul Rabla, dar se pare că lucrurile se vor aşeza pe făgaşul care trebuie.
Tot în sprijinul vânzărilor de maşini noi vine şi mărirea taxei de primă înmatriculare. Chiar dacă vor fi scutite de taxă doar maşinile hibride şi cele electrice, nu-i chiar o tragedie că intră la plată şi maşinile ce respectă normele de poluare Euro 5, cu valori totuşi modeste. Am mai spus că aceia care preferă să-şi aducă maşini vechi din străinătate să fie pregătiţi să plătească pentru asta, dar taxele pentru modelele rezonabile, cum ar fi cele cu Euro 3 şi cilindree decentă, nu sunt împovărătoare, aşa că n-ar trebui iscate polemici doar de dragul polemicilor.
Dar decizia a introduce obligativitatea folosirii pneurilor de iarnă începând cu 1 noiembrie chiar că ar putea naşte polemici. Discuţia e atât de lungă încât aş acoperi lejer jumătate din revistă. Aş vrea să încerc să realizez un rezumat al rezumatului şi să spun că eu am ajuns la jumătatea lunii şi încă n-am montat cauciucurile de iarnă. Se vorbeşte despre folosirea de cauciucuri, dar asta înseamnă măcar două. Nu se spune nicăieri că ar trebui schimbate toate patru. Deşi de fiecare dată încerc să merg la vulcanizare înainte de prima ninsoare care ia drumarii prin surprindere probabil că tot după primii fulgi voi schimba şi eu roţile. Din multe puncte de vedere măsura este uşor abuzivă, dar totul se reduce la bani. Cine oare n-ar vrea să aibă patru roţi de iarnă? Dar, din păcate, pentru mulţi posesori de autoturisme acest lucru rămâne un vis. Bine ar fi dacă şi-ar permite să pună roţi de iarnă măcar pe puntea motoare, dar chiar şi asta ar face-o cu destule sacrificii. Tocmai de asta sper că aceia care vor da sancţiuni legate de obligativitatea folosirii cauciucurilor de iarnă să nu fie mai catolici decât Papa. Iar asta v-o spune unul care foloseşte cauciucuri de iarnă, patru nu două, de vreo opt ani de zile.
Era cât pe ce să uit de Dacia Duster, cu care de fapt aş fi vrut să încep şi care s-a calificat în finala de şapte modele la „Maşina Anului” 2011 în Europa, chestie inimaginabilă cu doar câţiva ani în urmă. Ce să mai zic? Jos pălăria!